Duminica, 4 octombrie.
Azi
prajeam peste, cu usa deschisa la
apartament, ca sa nu-mi afum carpetele
cu Rapirea din Serai, si trageam cu
urechea la stiri.
Cand colo, ce aud?
Martea viitoare se aduc moastele
sfintei... aaa.. n-am inteles ce sfanta,
dar ideea e ca se aduc niste moaste la
catedrala de pe deal.
Doamne,
iti multumesc! Or sa ne dea sarmale
gratis! Trebuie sa ma duc!
Luni, 5 octombrie.
Azi am
inceput un program de tonifiere si
fortifiere in vederea pelerinajului meu
de marti, la sarmale, pardon, la moaste.
Trebuie sa fiu in cea mai buna
forma, ca sa am putere sa-i inghiontesc
si sa-i imping pe ceilalti credinciosi
care ar putea sa-mi stea in cale. Asa ca
m-am inscris la sala, la un program de
cardio, combinat cu tae-bo. Instructorul
a cam strambat din nas cand i-am zis ca
am 68 de ani, dar cand i-am ars o palma
prieteneasca peste spinare, a inteles ca
pot face fata cu brio antrenamentelor.
Marti, 6 octombrie.
Azi mi-am cumparat niste vitamine
Centrum, un tub de unguent anti-artrita
si niste ciorapi medicinali negri,
decenti. De asemenea, de la magazinul
salii de fitness mi-am luat niste
batoane proteice si un borcan imens cu
praf de proteine. Mai sunt mai putin de
5 zile pana la marele eveniment si mi-am
propus sa beau shake-uri de proteine ca
sa-mi intaresc musculatura. Se anunta
aglomeratie mare!
Miercuri, 7 octombrie.
Cand
am iesit de la sala de fitness, am vazut
pe un stalp un anunt pentru cursuri de
actorie. Mi-am dat seama ca pelerinajul
meu va fi televizat si ca trebuie sa dau
bine pe sticla, asa ca am sunat si m-am
programat la o sedinta. A fost
extraordinar! Am invatat cum sa racnesc
convingator "Mi-e rau! Oameni buni, nu
mai impingeti!", cum sa-mi dau ochii
peste cap, artistic, cum sa lesin si sa
cad elegant fara sa ma lovesc si cum sa
dau interviuri la teve cand or sa ma
intrebe aia de ce mi s-a facut rau.
Mi-am pregatit si discursul. "Nu mai
exista frica de Dumnezeu! Oamenii sunt
rai si m-au impins pana am ramas fara
aer!", plus par ravasit si lacrimi in
ochi. O sa iasa minunat!
Joi, 8 octombrie.
Oare cu
ce ar trebui sa ma imbrac? Ultimele
haine anti-sfasiere mi-au fost distruse
la inaugurarea bisericii din cartier.
Mosul ala nenoro..., pardon, Doamne,
stiu ca nu e frumos sa vorbesc urat, dar
mosul ala cred ca stia karate, altfel nu
inteleg cum de m-am trezit in patru labe
chiar inainte sa ajung la cazanul cu
fasole, cu baticul peste ochi. A ierta e
crestineste, dar eu n-am sa-l iert
niciodata!
Vineri, 9
octombrie.
Cred ca o sa-mi
cumpar o pereche de pantofi de-astia,
Naic, parca asa l-am auzit pe fi-miu
zicand. Sau mai bine ii imprumut pe ai
lui, n-o sa-si dea seama ca ii lipsesc
cateva ore. Da, asa o sa fac. Tot el
parca zicea si "Doar fa-o", asa ca de ce
nu, mai ales daca e in numele Domnului.
Ciudat, de cand beau shake-urile alea de
proteine mi s-au umflat muschii si sunt
excitata tot timpul. Ptiu, necuratule,
fugi de langa mine, eu ma pregatesc
pentru un eveniment pios, da?
Sambata, 10 octombrie.
Azi
am avut ultimul antrenament. L-am batut
pe instructor de i-a sunat apa-n cap, in
timp ce strigam "Oameni buni, nu mai
impingeti!!!". La final, l-am convins pe
altul sa-mi arate o miscare de placare a
adversarului ca la rugby. Acum sunt, in
sfarsit, pregatita pentru ziua cea mare!
Mai am nevoie doar sa-mi fac rost de un
scaunel.
Duminica, 11
octombrie.
Azi a fost o zi
mareata! M-am trezit de la ora 3
dimineata, m-am incaltat cu adidasii lui
fi-miu, mi-am luat scaunelul si m-am
postat la coada la moaste. Se stie ca o
coada este cea mai buna retea de
socializare si nu pierd niciodata ocazia
sa ma asez la una sau chiar sa formez eu
una. Mda, din pacate, au fost cativa
concurenti care au venit inaintea mea.
Data viitoare o sa ma trezesc la 2 si o
sa fiu prima, ca atunci, la coada la
bilete la revelionul lui Vanghelie. Vai,
ce amintiri frumoase! Am facut si lista!
Mi-aduc aminte ca i-am dat si un upercut
unei muieri cu tupeu care a vrut sa se
bage in fata mea. Cica era in carje, dar
am vazut eu cum le-a aruncat dupa ce a
luat biletele si s-a dus in graba la o
coada la medicamente, unde venea
televiziunea si trebuia sa lesine
cineva.
Dar sa nu divagam. Am
stat 7 ore la coada, miscandu-mi
scaunelul pe masura ce lumea inainta. A
fost si o slujba, dar n-am auzit nimic
pentru ca eram prea departe, tanti
Lenuta povestea cati mici a bagat in ea
la un eveniment electoral din parcul
Izvor, iar o tiganca vindea flori si
seminte in gura mare. Insa importanta e
credinta interioara, nu? Pe la 12, cand
coada a ajuns in curtea catedralei,
lucrurile au scapat usor de sub control.
Lumea a inceput sa freamate. Cineva mi-a
dat un sut la scaunel si m-am trezit
bajbaind pe jos dupa ochelari. I-am
gasit si apoi i-am aplicat nesimtitului
o lovitura fulger invatata la tae-bo.
Individul a inceput sa urle: "Oameni
buni, nu mai impingeti!" Asta m-a
enervat groaznic. Pai era replica mea!
I-am dat un cot in gura si l-am redus la
piosenie si respect, apoi am profitat de
uluirea lui si m-am bagat in fata. Am
apucat sa pup ceva, nu mai tin minte
daca erau moastele sau poseta unei
cucoane care ma calca peste Naic cu
tocurile cui, dar ideea e ca apoi m-am
trezit la o alta coada, cea pentru
sarmalele cu mamaliguta.
Aici
s-a vazut cat de mult a contat
investitia mea in fitness, actorie,
medicamente si batoane proteice.
Practic, devenisem imuna la durere si nu
mai tineam cont de imbranceli si
ghionturi. Pe la mijlocul cozii, am tras
aer in piept si mi-am tinut respiratia
pana m-am invinetit, apoi m-am intins pe
jos strigand cat ma tineau puterile
"Lesin! Lesin!". Am fost scoasa imediat
afara din coada, o asistenta draguta
mi-a dat apa si un aspacardin, iar o
alta doamna binevoitoare mi-a adus si o
portie dubla de sarmale pe care le-am
mancat lejer, in cortul de prim ajutor,
nu ca fraierii care se calcau in
picioare la coada.
Ei, cam
asta e. Abia astept sa se mai organizeze
vreo pupare de moaste, ceva. Si fi-miu
nu s-a prins ca i-am imprumutat Naichii.
Vedeti? Ce-nseamna sa fii un om
credincios!!!
Comentariu articol: alex - 2 Mai 2013