Absurd pe o strada lunga scurta

Pe o strada lunga-scurta,
Un om se ducea venind.
N-avea cap si n-avea gura,
Si mergea singur vorbind,
Si-n tacerea lui profunda,
Se-auzea bolborosind...

La lumina orbitoare,
A unui felinar cam stins,
Un poet citea-n picioare,
Dar era pe burta-ntins.

Si in noaptea-ntunecoasa
Soarele lucea pe cer,
Iara eu cu barca-n casa,
Ma plimbam ca un boier,
Vedeam oameni de hartie
Si cu dinti de cascaval,
Dansau rumba pe o sarma,
Si mancau carne de cal.