Departe... (Vreau sa-l vad...)

Vreau sa ajung departe. Vreau sa ajung la el.
- Dar ai piciorul luxat!
- Tocmai de aceea vreau sa-l vad. Atat. Nu vreau mai mult.

Ii spun in fiecare clipa, in gand, cat mi-e de dor de el, de ochii lui.
Vocea lui calda, cu aroma de ciocolata fierbinte, este incuiata in sertarul din dreapta al sufletului meu. Descui si ascult, ca o caseta muzicala, de cate ori vreau.

Imi sterg lacrimile de dor... si pornesc, schiopatand, spre departe.
Strabat munti si vai, traversez campii si rauri.

Ploaia mi-o fac prietena... vantul imi usuca parul.

Copacii imi ofera roadele lor.
- Esti atat de slaba... nu stim cat vei rezista. Intoarce-te!
- Nu. Dragostea cere sacrificii.
- Il vei gasi si vei lesina, spune un smochin timid.
Zambind, culeg o smochina, si-i raspund:
- Asta imi va da energie.

Pornesc mai departe, cu durere ce-mi seaca sufletul. Ma pansez cu frunza de brusture. Un paianjen imi face o fasa. Albinele imi aduc miere. Prind puteri.

- Stii unde trebuie sa ajungi? Pe cine cauti? Ma intreaba vantul.
- Nu stiu unde este. Dar il caut pe el. L-am vazut de doua - trei ori in viata mea, imi apare adesea in vis, raspund.
- Drum bun si mult curaj. Aici, eu imi schimb directia, asa ca te parasesc.
- Am sa-ti dau de stire despre finalul departarii mele.

Norul pufos, vesel si aromat cu rom, se apropie:
- Te insotesc de aici, zise zambind si sigur pe el.
- Multumesc.
- De ce il cauti pe el?
- Mi-e dor de el, tare dor. Vreau doar sa-l vad, sa-l fotografiez pe retina, pentru totdeauna. Sa-l port in sufletul meu, mereu si pretutindeni. Sa-l am ca tipar.
- Trebuie sa-ti acopar umerii. Ne apropiem de Polul Nord.
- Uite un pinguin. Ce dragut este. Tocmai ce am vazut Happy Feet.
Ii fac semn cu mana. Imi trimite un pupic.
Mai fac trei pasi si vad o familie de ursi polari.
- Cat sunt de albi! exclam.
Ma aud si-mi fac cu ochiul. Puii patineaza, asa putin, in cinstea mea.
Ursoaica, vazandu-mi piciorul ranit, imi da o pereche de cizme de blana. [Sunt pitipoanca].
Pe un ghetar, zaresc o colonie de foci. Ma aplauda si imi ureaza:
- Bine ai venit!

Langa un foc, un explorator.
- Te asteptam, imi spune.
- Stiai ca vin? intreb mirata.
- El mi-a zis ca vii. Te-a simtit, aproape de cand ai plecat.
- Ciudat. Voiam doar sa-l vad, fara ca el sa stie.
- Stie. Si vrea sa fiti impreuna pana cand moartea va va desparti. Acestea fiind spuse, ma batu usor pe umar, imi inmana diploma de invingator si adauga:
- Va meritati unul pe altul. Sa fiti fericiti!

Ii multumesc norului ca m-a incalzit, intru in iglu si-mi spun:
"Nu pot sa cred ca am ajuns asa departe. Eu voiam doar sa-l vad. Nu pot sa cred ca si lui ii e dor.
Este un semn de la Dumnezeu. ... Oare?"

Atat de departe incat nu-mi vine sa cred ca imi mai sunt ascultate rugaciunile.