Departe... (Vreau sa-l vad...)
proposed by: Claudia on date: 19 Aug 2011
source: Claudia Groza
Vreau sa ajung departe. Vreau sa ajung
la el.
- Dar ai piciorul luxat!
- Tocmai de aceea vreau sa-l vad.
Atat. Nu vreau mai mult.
Ii
spun in fiecare clipa, in gand, cat mi-e
de dor de el, de ochii lui.
Vocea
lui calda, cu aroma de ciocolata
fierbinte, este incuiata in sertarul din
dreapta al sufletului meu. Descui si
ascult, ca o caseta muzicala, de cate
ori vreau.
Imi sterg lacrimile
de dor... si pornesc, schiopatand, spre
departe.
Strabat munti si vai,
traversez campii si rauri.
Ploaia mi-o fac prietena... vantul
imi usuca parul.
Copacii imi
ofera roadele lor.
- Esti atat de
slaba... nu stim cat vei rezista.
Intoarce-te!
- Nu. Dragostea cere
sacrificii.
- Il vei gasi si vei
lesina, spune un smochin timid.
Zambind, culeg o smochina, si-i
raspund:
- Asta imi va da energie.
Pornesc mai departe, cu durere
ce-mi seaca sufletul. Ma pansez cu
frunza de brusture. Un paianjen imi face
o fasa. Albinele imi aduc miere. Prind
puteri.
- Stii unde trebuie sa
ajungi? Pe cine cauti? Ma intreaba
vantul.
- Nu stiu unde este. Dar il
caut pe el. L-am vazut de doua - trei
ori in viata mea, imi apare adesea in
vis, raspund.
- Drum bun si mult
curaj. Aici, eu imi schimb directia, asa
ca te parasesc.
- Am sa-ti dau de
stire despre finalul departarii mele.
Norul pufos, vesel si aromat cu
rom, se apropie:
- Te insotesc de
aici, zise zambind si sigur pe el.
-
Multumesc.
- De ce il cauti pe el?
- Mi-e dor de el, tare dor. Vreau
doar sa-l vad, sa-l fotografiez pe
retina, pentru totdeauna. Sa-l port in
sufletul meu, mereu si pretutindeni.
Sa-l am ca tipar.
- Trebuie sa-ti
acopar umerii. Ne apropiem de Polul
Nord.
- Uite un pinguin. Ce dragut
este. Tocmai ce am vazut Happy Feet.
Ii fac semn cu mana. Imi trimite un
pupic.
Mai fac trei pasi si vad o
familie de ursi polari.
- Cat sunt
de albi! exclam.
Ma aud si-mi fac cu
ochiul. Puii patineaza, asa putin, in
cinstea mea.
Ursoaica, vazandu-mi
piciorul ranit, imi da o pereche de
cizme de blana. [Sunt pitipoanca].
Pe un ghetar, zaresc o colonie de
foci. Ma aplauda si imi ureaza:
-
Bine ai venit!
Langa un foc, un
explorator.
- Te asteptam, imi
spune.
- Stiai ca vin? intreb
mirata.
- El mi-a zis ca vii. Te-a
simtit, aproape de cand ai plecat.
-
Ciudat. Voiam doar sa-l vad, fara ca el
sa stie.
- Stie. Si vrea sa fiti
impreuna pana cand moartea va va
desparti. Acestea fiind spuse, ma batu
usor pe umar, imi inmana diploma de
invingator si adauga:
- Va meritati
unul pe altul. Sa fiti fericiti!
Ii multumesc norului ca m-a
incalzit, intru in iglu si-mi spun:
"Nu pot sa cred ca am ajuns asa
departe. Eu voiam doar sa-l vad. Nu pot
sa cred ca si lui ii e dor.
Este un
semn de la Dumnezeu. ... Oare?"
Atat de departe incat nu-mi vine sa
cred ca imi mai sunt ascultate
rugaciunile.
Povesti personalizate. Intr-o lume cenusie si trista, copiii, dar si adultii cu suflet de copil au nevoie de povesti. Fiecare dintre noi are o poveste stiuta si nestiuta. Unii au talent si o pot scoate la [...]
previous article Nevoia de a fi validati. Zile frumoase, linistite, cu bucurii si zambete, se astern in calendarul vietii fiecaruia dintre noi. Nu le apreciem intotdeauna. Primim complimente. Copiii ne spun ca suntem cele mai [...]
next article