Broasca Testoasa si Toma in povestea: Graba strica treaba!

Primavara se intorsese cu tot arsenalul de minunatii: soare vesel, vant caldut, muguri care se deschideau fericiti sub mangaierile blande ale razelor de lumina, pasari intoarse din tarile calde care isi construiau harnice si galagioase cuiburi, fire de iarba care cresteau zi de zi mai sprintene si mai dornice de joaca alaturi de animalele iesite de prin vizuini si alte adaposturi. Oamenii, cu mic cu mare erau dornici de miscare. Parcurile au fost asaltate de zgomotul naturii: ciripit de pasarele, zumzait de insecte, fosnetul frunzelor, glasul animalelor si rasul zglobiu al copiilor.

- Hei, Toma, am o surpriza pentru tine.
- Uraa.. ce fel de surpriza, tati?
- Mergem la plimbare la lac.
- Pot sa-mi iau bicicleta?
- Sigur ca da.

Toma, o mogaldeata de baiat de 3 ani, si-a pregatit bicicleta, plus accesoriile necesare: casca si genunchiere. Parintii au luat cele necesare pentru un picnic pe cinste.
Drumul spre lac a fost parcurs in compania cantecelor, a veseliei, a jocurilor si a aplauzelor.
- Am ajuns la destinatie, dragii mei, spuse tatal.
- Ce frumos! E un soare stralucitor. Am sa-l desenez.
- Uite materialele necesare pentru desen, si mama ii intinse un caiet de desen si o punga plina de creioane colorate.
In timp ce desena peisajul ce se intindea in fata ochilor sai albastri preum marea in timpul furtunii, Toma a auzit un fosnet. Uitandu-se in directia de unde venea zgomotul si nevazand nimic, si-a continuat desenul.
- Misca-te mai repede.
- Dar nu pot mai repede.
Aplecandu-se, cu nasul aproape de pamant, Toma a zarit o broasca-testoasa, iar in spatele ei un soricel.
- Ne-a vazut! Ce ne facem? grai cu voce tremuranda broasca.
- Pai ti-am spus sa mergi mai repede.
- Hei, salutare! Nu va fac nimic. Cine sunteti? Eu sunt Toma. Am venit cu parintii ala un picnic si tocmai desenam imprejurimile cand am auzit vocile voastre.
- Eu sunt Bel, broasca-testoasa.
- Iar eu Chit, soricelul nazdravan.
- Va pot ajuta? Unde vreti sa ajungeti?
- La lac. Lui Bel ii este foame, iar mie mi s-au uscat mustatile de sete.
- Am o idee, Bel, adauga Toma. Iti dau rolele mele. Poti merge mai repede asa.
- Super idee, confirma Chit.
Baietelul lega rolele de picioarele testoasei.
- Esti pegatita?
- Daaaa... spuse cu frica in voce Bel.
Toma i-a facut vant si impinse testoasa, care se propti cu puterein stanca de la marginea lacului.
- Au, auuu.. auu.. se uzea de sub carapacea zdrobita.
- Vaai, bietul de tine, Bel. Ai nevoie de o alta carapace, marturisi soricelul.
- Ce ne facem acum? intreba trist, cu lacrimi in ochi, baietelul. Iti fac o cochlie din pelerina mea de ploaie. Sau iti lipesc carapacea cu lipici?
- Pelerinele nu sunt imbracaminte pentru testoase. Nu va faceti griiji, carapacea mea se reface. Va fi nevoie sa o lipim putin, raspunse Bel, scotand capul din carapace.
Toma a scos tubul cu lipici din buzunarul pantalonilor si a lipit cu grija bucatile din carapacea testoasei. Vantul cald de primavara a suflat incet peste carapace si aceasta s-a lipit.
- O carapace si mai frumoasa voi avea.
- Imi pare rau ca te-ai ranit. Stiam ca „graba strica treaba”, insa am vrut sa iti fiu de folos.

- Toma, unde esti? Hai la masa!
- E timpul sa va parasesc. La revedere si o primavara frumoasa.
- La revedere, micutule, spusera intr-un glas Bel si Chit.

*

Un picnic cu invataminte. Fiecare fiinta are ritmul sau in care isi desfasoara viata. Nu e cazul sa intervenim.
Aaa... si inca ceva. „Graba strica treaba”. Intotdeauna. Asa ca: mancati incet si nu alergati pe strada.