Reumatism

Seful meu, domnul Georgica,
Om integru, respectat
La birou, la una mica,
De tot natu-i salutat (!)

La frizer, la laptarie,
Prin talcioc si cand mai iese
Cu Tantica lui nurlie,
De soferi si florarese,

Chiar si-afar’, in deplasare,
Fi’nd a’ lui subordonat,
N-am vazut vreunul care
Pe el nu l-a salutat,

Pana luni, la Eforie,
Cand facuram un ocol,
Delegati la Cisnadie,
Dupa colt, la Techirghiol,

Sa ne ungem cu noroi,
Ca din iarna, din Bucegi,
Reumatici amandoi,
Leac mai bun nu-i sa te dregi,

Numai ca, unsi cu noroi
De la talpi pan’ la chelie,
Dezbracati, ca dracii goi,
Cin’, pe sefu’, sa-l mai stie (?!)

Aratand in fundul gol,
(Ma iertati de-acest cuvant)
Sub beneficul namol,
Toti o apa si-un pamant,

Pan’ ce-apar vreo cativa insi,
Cum sedeam noi la uscat,
Ne masoara si... surprinsi,
Cu respect m-au salutat,

Ca apoi, mai multi din gloata
Exclamand "ooo !" se mirau,
Si-unii chiar, ca la armata,
Cu-n salut ma onorau,

Ca de marti, sefu’ meu, Gica,
Din orgoliu, fanatism,
Ma uraste,-mi poarta pica,
Pentru-al meu... reumatism!

Valeriu Cercel