Un Bucuresti pe moarte

Dupa participarea la EXPO, la Palatul parlamentului.

Picat eu cu metroul, in Piata aia, la Izvor,
Ma caut, ma’ntreb si nu ma regasesc.
Imi zboara ochelarii, nu stiu unde sa cobor.
Batrani fara monocluri la cotituri trosnesc.

Din coridoare ies, grabiti, ca niste umbre,
Parlamentari, ca morti de mult si ingropati
In pardesie negre, figuri adanci si sumbre,
Fantomele de azi, ieri camarazi si frati.

M’asez pe scaunul ingust, ma simt ca-n frizerie
Un brat de os m-atinge, parca ar fi un brici.
Cei din vagon imi par, ca au apoplexie
Si ma intreb nostalgic: dar ce caut eu aici?

La chiosc in colt, imi cumpar Libertatea,
Oricum n-o s-o citesc, ca nu scrie nimic.
Privesc un Bucuresti, ce asteapta parca moartea,
Ca toti pasim cerniti, parc-am iesi din dric.

Simt ca–mi transpira mintea
Si scap din mana cartea,
Imi pierd cu tot umorul
Si-s mai sarac un pic.

Septembrie 2009