Vor trece anii

Nici lustrele de-argint nu-mi plac,
Nici ceru acoperit de stele,
Ci dintre toate cel mai drag
Imi este chipul mamei mele.

Vor trece ani, pe ochi ninsoare,
Ramai aceeasi c-altadata,
Voi ca sa sorb privirea ta, de care,
N-am sa ma satur niciodata.

Te voi iubi, ca la-nceput
Si-am sa te asez mereu in fata.
Iar lacrima am sa-ti sarut
Pe-obrazul insemnat de viata!

Dar daca, totusi intr-o zi,
N-o sa mai fii pe a mea cale,
Eu, tremurand ma voi opri,
Sa mangai visurile tale.

14 decembrie 2000