E usor a scrie versuri...

Eu va spun, nu-i bascalie:
E-un talent, si e pe bune,
Cine versuri poate scrie
Cand nimic nu are-a spune!

De vreo luna si jumate,
Nicio strofa chiar n-am scris,
Rime am, si pix, si toate...
Ce nu am... nimic de zis.

Insa azi, veni de sus,
Parca o hemoragie
De catrene, ce le-am pus,
Intr-o mica poezie.

Acum, de rimat, rima,
Poezia mea vioaie.
Insa mama de-o citea,
Nu scapam fara bataie.

Dar ce-am zis..., ca la deruta,
S-o trimit si la un ziar,
Curios cam cati la suta
Ma vor injura macar.

Ori sa-mi spuna, cel putin,
Sa ma las, nene, de scris,
Plini de draci si de venin
Ca-n poem nimic n-am zis.

Iata dar, c-am fost socat!
Versurile mele-apoase,
Criticii le-au comentat,
Parca se si luminase:

Ce metafore, culoare,
Ce imagini paralele,
Ce condei, ce-ndemanare,
(Si-asta pusǎ-n ghilimele)

Ce aprecieri, ce stimǎ!
Viata-mi devenise rozǎ...
Una mi-a cerut, sublimǎ,
Sa-i trimit chiar si o poza.

Fi'ndca, fara modestie,
E-un talent, si e pe bune,
Cine poate versuri scrie
Cand nimic nu are-a spune!

Valeriu Cercel