Viaþa omului

Articol din categoria: Poezie Versuri haioase

propus de: Gelu pe data: 15 Ian 2013
sursa: Anonim

În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul,
Care-a fãcut ºi cerul ºi pãmântul,
Cu soare, flori, luminã, vânt ºi ceaþã,
Sã-ªi încunune aceastã operã mãreaþã,

A strâns vieþuitoarele-n grãdinã,
De la ihtiozaur la jivinã...
ªi om ºi leu ºi flutur ºi mãgar
ªi elefant, mamut ºi jaguar,

Hipopotam, furnicã, zebrã, miel,
Lãcustã, armãsar ºi porumbel;
ªi arãtându-li-se lor, de sus,
A pogorât ºi omului i-a spus:

- Tu, Omule, micuþa Mea insectã,
Eºti creaþiunea Mea cea mai perfectã,
De-aceea tu eºti hãrãzit, anume,
Sã stãpâneºti de acum întreaga lume!

Ocean ºi mare, câmp ºi deal ºi vale
Cu-ntregul nimb de fiori ºi de minuni,
ªi-n toate ale tale!…
Vei spinteca vãzduhuri ºi genuni
Cu transatlantice ºi cuirasate
ªi te vei bucura, iubitul meu, de toate:

Fecioare cu ochi plini de primãveri,
Þi-or procura din amfore, plãceri
ªi vin ºi fructe, nopþi cu mii de stele
ªi paji cu-aripi de vis ºi peruzele.

Biruitor, a tot ce te-nconjoarã,
Vei cuceri a lumilor comoarã,
Tronind ca un titan printre titani...
ªi vei trãi-n total: 30 de ani.

- 30 de ani?, rãspunse Omul, vai!
Pentru atâtea bunuri care-mi dai:
Comori de vis, de basm ºi de festin,
Eu cred, mãrite Doamne, cã-i puþin!

Mã faci stãpân pe-o lume de poveºti
ªi când sã-i sorb nectarul, mã jertfeºti...
Atâtea bucurii ºi-atât senin...
E prea puþin, Stãpânul meu divin!

- O fi! Dar mai aºteaptã, zise 'Naltul,
Am sã-þi mai dau din ce iau de la altul!
Rotindu-ºi blând privirea în careu,
Spre Bou se-ndreptã bunul Dumnezeu

ªi-i zise: Tu, pentru cã eºti Bou, atunci,
Þi-am hãrãzit cele mai grele munci:
Sã tragi la jug, o viaþã de durere,
Sã suferi umilinþele-n tãcere.

Cu creierul, tu, sã nu poþi gândi,
Cu limba ta cea lungã sã nu poþi vorbi,
Sã nu te-mbie nici soarele, nici luna,
S-ai ochii plini de lacrimi, totdeauna.

Nicicând sã te-odihneascã dimineaþa,
Sã ragi, sã rumegi iarba, ne-ncetat
ªi ca sã-þi fie viaþa ºi mai grea,
Tu, Boule, sã fii încornorat!

În suferinþã crâncenã ºi mutã,
Ca orice Bou, trãi-vei, ani, o sutã!
- E prea mult, Doamne! Pentru-atâta jale,
Prea mare-i harul bunãtãþii Tale!

Rãspunse bietul bou, plin de suspine.
Mai ia din ei ºi te-oi slãvi în veci...-
Bine - exclamã Dumnezeu - prea bine:
Dã-i Omului, din ei, vreo 20!

- Ham-ham! se auzi din bãlãrii,
Iar Domnul cãtre câine, rar, vorbi:-
Tu, câine, iatã, cât ai sã trãieºti,
Sã dai din coadã ºi sã linguºeºti,

Sã stai în douã labe, tu vei ºtii
ªi credincios stãpânului sã fii!
Sã mârâi ºi sã muºti pentr-un ciolan
ªi egoist, bãnuitor, viclean

Sã latri cãtre lunã, aiurit,
Sã lingi nuiaua care te-a lovit.
Þinut de unii-n puf, de alþii-n lanþ,
Sã fii ºi poliþist ºi comediant,

Sã urli ºi sã-þi furi codrul de pâine...
ªi sã mori singur, sigur ca un câine.
ªi astfel printre javre ºi duºmani
Sã-þi duci întreaga viaþã 40 de ani!

- Ham-ham! (rãspunse câinele Grivei),
E prea mult Doamne, zãu, mai ia din ei!
- Bine, îþi iau, îi zise Domnul. Treci...
ªi Omului mai dã-i vreo 20!

Veni la rând maimuþa din poveste...
Vãzând-o cât de ºugubeaþã este,
Eternul Domn al Zãrilor ºi-al Humii
I-a zis: Tu ai sã fii de râsul lumii.

În petice ºi cu vopsea pe faþã,
Vei dãnþui la circ ca o paiaþã.
Vei face tumbe-n cerc pe trambuline,
Sã-ºi batã joc copiii toþi de tine.

Zurlie sã te caþeri, sã faci saltul
ªi sã te arunci dintr-un copac în altul.
Sã joci, sã cazi în cap ºi în picioare
ªi dosul sã-l arãþi la fiecare...

Te vei hrãni cu ierburi ºi castani
ªi-ai sã trãieºti... vreo 40 de ani!
- E prea mult, Doamne, ºi-s atât de micã!…
A zis maimuþa, cu miºcãri zevzece...

- De þi se pare cã-i prea mult, maimuþã,
Din anii tãi dã-i Omului vreo zece!..

Aºa cã Omul nostru, cum vã spui,
Trãieºte cei 30 de ani ai lui,
Cei mai frumoºi, cu visul ºi avântul
Cu care l-a învrednicit Prea Sfântul.

Iubeºte, înalþã imnuri cãtre soare,
Femei ºi vin ºi flori ºi sãrbãtoare.
Se-mbatã de succes ºi de noroc,
Se-avântã-n vraja culmilor de foc,

Trãindu-ºi, dupã cum îi fuse scris,
30 de ani de cântec ºi de vis...
Pe urmã-ncepe, lucrul nu e nou,
Sã îºi trãiascã anii cei de Bou...

Se-nsoarã, un indiciu capital
C-a ºi intrat în regnul animal.
Face copii ºi-n pragul dimineþii
Trage amar la jugul greu al vieþii,

Se îndârjeºte lumea s-o rãstoarne...
ªi ca tot boul, poarta-ades ºi coarne.
Dupã 50 de ani, de azi pe mâine,
Devine rãu ºi latrã ca un câine...

Viclean ºi egoist ºi infidel,
I se tot pare cã ai ceva cu el.
Te mârâie cu anasâna,
Te linguºeºte-apoi ºi-þi pupã mâna.

ªi bãnuie, din toate câte-i spui,
Cã vrei sã te înfrupþi din ce-i al lui.
Devine, din dinam, degringoladã
ªi, ca un câine, dã ºi el din coadã.

Apoi începe, bietul gãgãuþã,
Sã îºi trãiascã anii de maimuþã.
Se-mpuþineazã-n trup, încãrunþeºte.
Ar vrea sã zburde, dar se'mpleticeºte.

Se înconvoaie, jalnic, ca o drâmbã,
Face figuri frivole ºi se strâmbã,
Din ºolduri îi atârnã cãrnuri vechi.
Îi creºte pãr pe nas ºi în urechi.

Îi iese-un neg, devine surd ºi chel
ªi cei mai tineri îºi bat joc de el.
Copiii chicotesc cu el în cor
ªi mulþi ºoptesc c-a dat în mintea lor.

Pânã-ntr-o zi, cu membrele inerte,
Închide ochii... Dumnezeu sã-l ierte!

Se mai întâmplã (Sã vã consultaþi mai des). Simona ºi cu Costel, Vrând sã aib-un bãieþel, Au creat un cuplu, darã, Fãcând fiki-biki, o varã. ªi i-a prins toamna pe câmpii ªi ei tot nu aveau copii, [...]
articol precedent
Inginerul ºi managerul. Un tip ce zbura-n balon, Admirand pãduri alpine, Survola pe-o adiere, Dealurile verzi ºi line. Fu cuprins de încântare ªi de peisaj uimit... Însã, simte [...]
articol urmator

Scrisoarea a III-a - Parodia imigrantului

Poezie Versuri haioase : : Miercuri, 20 Apr 2016

Petrecerea

Poezie Versuri haioase : : Joi, 11 Iun 2015

Doamne, dacã pot alege

Poezie Versuri haioase : : Sambata, 3 Mai 2014