Viața omului

Articol din categoria: Poezie Versuri haioase

propus de: Gelu pe data: 15 Ian 2013
sursa: Anonim

În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul,
Care-a făcut și cerul și pământul,
Cu soare, flori, lumină, vânt și ceață,
Să-Și încunune această operă măreață,

A strâns viețuitoarele-n grădină,
De la ihtiozaur la jivină...
Și om și leu și flutur și măgar
Și elefant, mamut și jaguar,

Hipopotam, furnică, zebră, miel,
Lăcustă, armăsar și porumbel;
Și arătându-li-se lor, de sus,
A pogorât și omului i-a spus:

- Tu, Omule, micuța Mea insectă,
Ești creațiunea Mea cea mai perfectă,
De-aceea tu ești hărăzit, anume,
Să stăpânești de acum întreaga lume!

Ocean și mare, câmp și deal și vale
Cu-ntregul nimb de fiori și de minuni,
Și-n toate ale tale!…
Vei spinteca văzduhuri și genuni
Cu transatlantice și cuirasate
Și te vei bucura, iubitul meu, de toate:

Fecioare cu ochi plini de primăveri,
Ți-or procura din amfore, plăceri
Și vin și fructe, nopți cu mii de stele
Și paji cu-aripi de vis și peruzele.

Biruitor, a tot ce te-nconjoară,
Vei cuceri a lumilor comoară,
Tronind ca un titan printre titani...
Și vei trăi-n total: 30 de ani.

- 30 de ani?, răspunse Omul, vai!
Pentru atâtea bunuri care-mi dai:
Comori de vis, de basm și de festin,
Eu cred, mărite Doamne, că-i puțin!

Mă faci stăpân pe-o lume de povești
Și când să-i sorb nectarul, mă jertfești...
Atâtea bucurii și-atât senin...
E prea puțin, Stăpânul meu divin!

- O fi! Dar mai așteaptă, zise 'Naltul,
Am să-ți mai dau din ce iau de la altul!
Rotindu-și blând privirea în careu,
Spre Bou se-ndreptă bunul Dumnezeu

Și-i zise: Tu, pentru că ești Bou, atunci,
Ți-am hărăzit cele mai grele munci:
Să tragi la jug, o viață de durere,
Să suferi umilințele-n tăcere.

Cu creierul, tu, să nu poți gândi,
Cu limba ta cea lungă să nu poți vorbi,
Să nu te-mbie nici soarele, nici luna,
S-ai ochii plini de lacrimi, totdeauna.

Nicicând să te-odihnească dimineața,
Să ragi, să rumegi iarba, ne-ncetat
Și ca să-ți fie viața și mai grea,
Tu, Boule, să fii încornorat!

În suferință crâncenă și mută,
Ca orice Bou, trăi-vei, ani, o sută!
- E prea mult, Doamne! Pentru-atâta jale,
Prea mare-i harul bunătății Tale!

Răspunse bietul bou, plin de suspine.
Mai ia din ei și te-oi slăvi în veci...-
Bine - exclamă Dumnezeu - prea bine:
Dă-i Omului, din ei, vreo 20!

- Ham-ham! se auzi din bălării,
Iar Domnul către câine, rar, vorbi:-
Tu, câine, iată, cât ai să trăiești,
Să dai din coadă și să lingușești,

Să stai în două labe, tu vei știi
Și credincios stăpânului să fii!
Să mârâi și să muști pentr-un ciolan
Și egoist, bănuitor, viclean

Să latri către lună, aiurit,
Să lingi nuiaua care te-a lovit.
Ținut de unii-n puf, de alții-n lanț,
Să fii și polițist și comediant,

Să urli și să-ți furi codrul de pâine...
Și să mori singur, sigur ca un câine.
Și astfel printre javre și dușmani
Să-ți duci întreaga viață 40 de ani!

- Ham-ham! (răspunse câinele Grivei),
E prea mult Doamne, zău, mai ia din ei!
- Bine, îți iau, îi zise Domnul. Treci...
Și Omului mai dă-i vreo 20!

Veni la rând maimuța din poveste...
Văzând-o cât de șugubeață este,
Eternul Domn al Zărilor și-al Humii
I-a zis: Tu ai să fii de râsul lumii.

În petice și cu vopsea pe față,
Vei dănțui la circ ca o paiață.
Vei face tumbe-n cerc pe trambuline,
Să-și bată joc copiii toți de tine.

Zurlie să te cațeri, să faci saltul
Și să te arunci dintr-un copac în altul.
Să joci, să cazi în cap și în picioare
Și dosul să-l arăți la fiecare...

Te vei hrăni cu ierburi și castani
Și-ai să trăiești... vreo 40 de ani!
- E prea mult, Doamne, și-s atât de mică!…
A zis maimuța, cu mișcări zevzece...

- De ți se pare că-i prea mult, maimuță,
Din anii tăi dă-i Omului vreo zece!..

Așa că Omul nostru, cum vă spui,
Trăiește cei 30 de ani ai lui,
Cei mai frumoși, cu visul și avântul
Cu care l-a învrednicit Prea Sfântul.

Iubește, înalță imnuri către soare,
Femei și vin și flori și sărbătoare.
Se-mbată de succes și de noroc,
Se-avântă-n vraja culmilor de foc,

Trăindu-și, după cum îi fuse scris,
30 de ani de cântec și de vis...
Pe urmă-ncepe, lucrul nu e nou,
Să își trăiască anii cei de Bou...

Se-nsoară, un indiciu capital
C-a și intrat în regnul animal.
Face copii și-n pragul dimineții
Trage amar la jugul greu al vieții,

Se îndârjește lumea s-o răstoarne...
Și ca tot boul, poarta-ades și coarne.
După 50 de ani, de azi pe mâine,
Devine rău și latră ca un câine...

Viclean și egoist și infidel,
I se tot pare că ai ceva cu el.
Te mârâie cu anasâna,
Te lingușește-apoi și-ți pupă mâna.

Și bănuie, din toate câte-i spui,
Că vrei să te înfrupți din ce-i al lui.
Devine, din dinam, degringoladă
Și, ca un câine, dă și el din coadă.

Apoi începe, bietul găgăuță,
Să își trăiască anii de maimuță.
Se-mpuținează-n trup, încărunțește.
Ar vrea să zburde, dar se'mpleticește.

Se înconvoaie, jalnic, ca o drâmbă,
Face figuri frivole și se strâmbă,
Din șolduri îi atârnă cărnuri vechi.
Îi crește păr pe nas și în urechi.

Îi iese-un neg, devine surd și chel
Și cei mai tineri își bat joc de el.
Copiii chicotesc cu el în cor
Și mulți șoptesc c-a dat în mintea lor.

Până-ntr-o zi, cu membrele inerte,
Închide ochii... Dumnezeu să-l ierte!

Se mai întâmplă (Să vă consultați mai des). Simona și cu Costel, Vrând să aib-un băiețel, Au creat un cuplu, dară, Făcând fiki-biki, o vară. Și i-a prins toamna pe câmpii Și ei tot nu aveau copii, Deci la doctor, [...]
articol precedent
Inginerul și managerul. Un tip ce zbura-n balon, Admirand păduri alpine, Survola pe-o adiere, Dealurile verzi și line. Fu cuprins de încântare Și de peisaj uimit... Însă, simte așa, [...]
articol urmator

Scrisoarea a III-a - Parodia imigrantului

Poezie Versuri haioase : : Miercuri, 20 Apr 2016

Petrecerea

Poezie Versuri haioase : : Joi, 11 Iun 2015

Doamne, dacă pot alege

Poezie Versuri haioase : : Sambata, 3 Mai 2014