VORBE, NU FAPTE!

Sursa: Ziarul (www.zairulcn.com) de vineri, 28 iulie 2006.
http://www.ziarulcn.com/article/aid/ 37523/VORBE-NU-FAPTE!/


Fascinant la interviurile pentru angajare este aceea ca, de regula, cu cat compania angajatoare e mai mica si slujba mai prost platita, cu atat interviul e mai complex, iar pretentiile angajatorului sunt mai mari. Daca la o companie multinationala, de pilda, te poti angaja pe post de manager si in 5 minute, pe baza CV-ului si a doua, trei intrebari, ca sa obtii un post de femeie de serviciu la "Legume - fructe" trebuie sa treci o proba maraton de vreo doua ore, constand dintr-un test pentru stabilirea coeficientului de inteligenta, doua probleme date anul trecut la olimpiada internationala de matematica, o traducere din limba engleza si un scurt eseu pe marginea Dialogurilor lui Platon. In plus, esti nevoit sa raspunzi la tot felul de intrebari idioate, care te fac sa te gandesti serios daca iti doresti cu adevarat sa lucrezi pentru oamenii aia.
Una dintre intrebarile standard la interviurile pentru angajare este:
"Ce salariu ati preconiza ca o sa primiti?", intrebare la care este absolut imposibil sa raspunzi corect, intrucat daca spui prea putin e clar ca esti prost, daca avansezi o suma prea mare esti prea tupeist, iar daca indici exact suma la care se gandisera si ei esti un tip previzibil si, in plus, complet lipsit de ambitie.
O alta intrebare la fel de inteligenta este: "Aveti probleme cu alcoolul sau cu drogurile?". N-am idee ce fel de raspuns se asteapta la o asemenea intrebare, dat fiind ca oamenii care vor o slujba incearca, de regula, sa-si evidentieze alte calitati, mai putin pe aceea ca pot baga sub masa tot schimbul doi de la uzinele "Semanatoarea". Si tot din categoria intrebarilor abile face parte si cea prin care esti invitat sa indici cel mai neplacut moment din viata ta; probabil, se asteapta sa fii sincer si sa recunosti ca a fost atunci cand, la precedentul serviciu, te-a prins seful culcandu-te cu secretara pe biroul lui.
Desigur, cu cat slujba e mai proasta, cu atat interviurile devin mai rafinate. O amica de-a mea ce voia un post umil, intr-o companie la fel de umila, a fost nevoita sa dea un test de inteligenta de 60 de minute. Initial, am crezut ca voia sa se angajeze la NASA si ca trebuia sa faca dovada unui coeficient de inteligenta de cel putin 140; in realitate, trebuia sa scoata doar 90, ceea ce ma face sa cred ca nici IQ-ul celor care voiau s-o angajeze nu sarea de suta, dat fiind ca un coeficient de inteligenta de 90 se poate ghici in maximum un minut, din doua, trei intrebari.
Si mai misto, si mai subtil, si mai inteligent e atunci cand, in mijlocul interviului, esti lasat singur in camera, iar tipii care vor sa te angajeze te studiaza dintr-o incapere alaturata, sa vada ce faci. Nu stiu exact care e smecheria, dar eu cred ca, daca faci bilute, te angajeaza pe loc manager.


Sursa: Ziarul (www.zairulcn.com) de vineri, 28 iulie 2006.
http://www.ziarulcn.com/article/aid/ 37523/VORBE-NU-FAPTE!/