Chirias fara noroc

Articol din categoria: Povesti adevarate

propus de: Elena Stan pe data: 30 Dec 2010

proza [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Elena Stan


Ca orice persoana care se respecta, Emilia a venit dintr-un sat, de la Targu-Jiu, sa bata la portile afirmarii, in Bucuresti. Era o fata mult prea cuminte pentru Capitala. A plecat din sat cand erau castanii infloriti, iar caprele juleau duzii.
Emilia a facut o alegere geniala, nu putea sa gaseasca o facultate mai usoara, a ales medicina! Au trecut sase ani de studiu, lipsiti de grija zilei de maine, ca doar era caminista, avea cazarea asigurata!
Anii trec. Zboara suav clipele inocente ale tineretii. Emilia a devenit rezidenta la pediatrie. Vine o tiganca nebuna, intr-o seara, la miezul noptii, cu un copil de tata in brate si i se adreseaza respectuos:
- Dormeai, fa? Ai fata umflata de somn!
Daca esti doctor, esti respectat! A stat si s-a gandit bine: "Nu mai suport sa vina toti peste mine si sa mi se adreseze asa de frumos! Dau din nou examenul de rezidentiat si aleg recuperare!"
Zis si facut. Dar apare o problema si mai spinoasa: cazarea!
Mai intai a stat cu chirie la o baba nebuna si surda, care vorbea intruna:
- Unde mi-ai pus aparatul auditiv? Doar noi doua suntem in casa asta! L-ai luat sa-l vinzi, nu? Iei o gramada de bani pe el, dar n-ai sa te bucuri de ei, iti spun eu! Te-am primit in casa, am avut incredere in tine si uite ce mi-ai facut!
S-a invatat sa taca Emilia pentru a avea un acoperis deasupra capului! Aparatul auditiv era sub geam, batrana scuturase cuvertura si a zburat si el pe fereastra. Fata a crezut ca daca i-l inapoiaza isi recupereaza respectul gazdei. As! De unde?
- Te-a mustrat constiinta si mi l-ai adus inapoi? Imi faci vraji, iar eu simt, sa stii! Ma mananca pielea si am o neliniste in tot corpul! De ce ai cojit cu cutitul vopseaua de pe geamul de la bucatarie? Cu ce substanta ai facut petele acelea maronii pe capacul valizei pe care o am de 20 de ani?
Tace Emilia. Stiti..., sa ai un acoperis deasupra capului, lasi totul de la tine! Dar cand se intoarce intr-o seara, tarziu de la spital, dusumeaua din camera ei era data cu gaz.
- Ce te uiti asa? Am dezinfectat, draga!
Emilia s-a gandit ca n-are sens sa-si afecteze ochii si caile respiratorii, pe langa sistemul nervos si s-a mutat!
A nimerit bine! Da 150 de euro pe luna, dar sta linistita intr-o cocina! Isi odihneste oasele pe o dormeza seculara, cu arcurile rupte, in pereti sunt gauri imense si se vede tencuiala!
Cand sa se impace cu noua ei soarta, o suna proprietarul:
- Te tin mai mult din mila, ca esti saraca! Fac un act de binefacere cu tine, fetito, si cred ca ma apreciezi! Sa imi dai 150 de euro garantie, neaparat! Dormeza aceasta o am de la mama, saraca! Este o amintire sentimentala! Sa nu indraznesti sa...
Buzunarele rezidentilor sunt aproape goale, iar cei care ii primesc in gazda, le gauresc fara mila! Asa ii trebuie, Emiliei! In loc sa se distreze, a pierdut vremea cu invatatul!
Intr-o zi caniculara de iulie, Emilia si-a adunat toata stransura ei si a pus-o in pungi mari si negre din plastic, cum vedeti pe langa tomberoane! O simpatizez mult si ea stie. Mi-a promis un pachet de cafea! Am facut un pact de la inceput, toata cafeaua pe care o va primi, va ajunge in posesia mea! Dar nu pentru asta m-am dus s-o ajut! Am vrut sa ma documentez pentru aceste randuri si sa incerc sa simt ce traieste un doctor care este blestemat sa-si care bagajele, prin toate zonele Bucurestiului!
- Nu mai gasesc cafeaua printre lucruri acum! mi-a spus cu amaraciune.
Corect ar fi fost sa spuna:
- Nu-mi mai gasesc locul si norocul in propria tara!
Noua gazda pare draguta, pana la proba contrarie, dar are si ea o nedumerire:
- Ai asa de multe bagaje, draga! Am crezut ca vii la mine cu o sacosica!
M-am rugat sa nu piarda respectul fata de chiriasa ei, vazand frigiderul si cele zece plase indesate, din care doua cu borcane goale!
Ma simt vinovata fata de Emilia! Am incalcat rugamintea ei fierbinte:
- Sa nu scrii despre mine, niciodata! Nu vreau sa stie lumea ca sunt vesnic nemultumita si ca nu am deloc incredere in mine!

...Chirias fara noroc, cu bagajele prin Bucuresti!

Lenesa. Intr-un sat binecuvantat de Dumnezeu locuia o familie de oameni saraci si lenesi. Casa o mostenisera din mosi stramosi, avea peste o suta de ani si era printre cele mai mici din cate s-au vazut [...]
articol precedent
Adio Ramona. Ne doare clipa cea de altadata Si te strigam urland de disperare Cum ne strigai fetita, mama, tata, De-aveai cumva, vreo suparare! Ne biciueste gandul ca vreodata [...]
articol urmator

Poveste cat de cat adevarata

Povesti adevarate : : Luni, 11 Mar 2013

Cele mai trasnite cereri de despagubire

Povesti adevarate : : Luni, 14 Aug 2006

Pastila de Orbit

Povesti adevarate : : Vineri, 22 Sep 2006

Poveste despre ... un spirit sau o
fantoma? Poveste despre ... un spirit sau o fantoma?

Povesti adevarate : : Duminica, 23 Iun 2013

Intamplari adevarate: topul prostiei

Povesti adevarate : : Miercuri, 16 Ian 2008

Adio Ramona

Povesti adevarate : : Vineri, 5 Oct 2012

Am o problema cu urechea, nu se mai pisa
cum trebuie Am o problema cu urechea, nu se mai pisa cum trebuie

Povesti adevarate : : Duminica, 29 Mar 2009

Despre birocratie...

Povesti adevarate : : Miercuri, 15 Mar 2006

Adio, Soni!

Povesti adevarate : : Joi, 11 Oct 2012

Imi iau adio, draga mama!

Povesti adevarate : : Vineri, 25 Ian 2013

Concediere fara motiv

Povesti adevarate : : Joi, 13 Mar 2008

Comandam o pizza?

Povesti adevarate : : Vineri, 12 Ian 2007

Retrairi

Povesti adevarate : : Marti, 9 Oct 2012

Cinci zile mort la birou

Povesti adevarate : : Joi, 21 Dec 2006

The Story of Stuff - Povestea Lucrurilor
(in limba romana) The Story of Stuff - Povestea Lucrurilor (in limba romana)

Povesti adevarate : : Miercuri, 4 Nov 2009