Spuneti-mi, n-ati vazut cumva un sat?
Ca am plecat de mult si l-am lasat
instrainat;
Azi am venit sa-l caut
in sarbatoare,
Dar nu-l mai regasesc
si sufletul ma doare.
Il caut
peste tot, si-n Streiu'-nvolburat,
Dar malul parca plange si podu-a
lacrimat,
Cararile-s schimbate si
ulitele-sparte,
M-am ratacit mergand
si le-am uitat pe toate.
Acasa
poarta-i rupta si trista, nu stiu cum,
Iar mama nu mai este, ca sa imi
iasa-n drum;
Atata dor simteam, cand
ea era pe lume,
Cand ne-adunam cu
totii si ne striga pe nume.
Cand povestea de mine, soptea cu un
oftat:
"Vine? La vara, cred! Iubitul
meu baiat,
Si lor, dragii mamii,
li-i tare dor de casa.
Vin ei
– acum nu pot, doar stiu ca-s
sanatoasa!"
Spuneti-mi, n-ati
vazut cumva o mama
Pe care am
pierdut-o far' a baga de seama,
Cu
ochii tristi si plansa si fara
mangaiere?
Caci pentru mine ea, e
cea mai mare-avere!
Acasa nu
era, poate-i ascunsa-n stele
Si nu
pot sa-i trimit, saruturile mele.
Ii
retraiesc tarziu, trecutul plin de
patimi.
Inima-mi se frange,
obrajii-s plini de lacrimi.
Peste satucul meu, se lasa blanda
seara,
Aveai drepatate mama, c-am sa
ma intorc, la vara,
De fiecare
data... mama, acasa o sa viu,
Dar ce
pacat ca-s singur si este prea tarziu!
Adamut Gelu Costa
Hateg
05.07.2012
Adio Ramona. Ne doare clipa cea de altadata Si te strigam urland de disperare Cum ne strigai fetita, mama, tata, De-aveai cumva, vreo suparare! Ne biciueste gandul ca vreodata [...]
articol precedent Adio, Soni!. Poezie dedicata prietenului meu, Soni. Vorbeste-mi trist, caci viata mi-e bolnava, Ursita m-a tratat cu ura: In loc sa-mi toarne viata cate-o picatura, Mi-a pus, in [...]
articol următor