Mihai Eminescu: autorul si opera sa, pe scurt

Articol din categoria: Rezumate Recomandare carte

propus: 26 Apr 2012
sursa: Andreea Petre Pãtraºcu

Nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani, Mihai Eminescu este poet, prozator si publicist.

Este al saptelea dintre cei unsprezece copii ai caminarului Gheorghe Eminovici, descendent al unei familii de tarani din nordul Moldovei, si al Ralucai, din familia micilor boieri Jurascu.

Copilaria si-o petrece la lpotesti; inscris la "Nazional Hauptschule" din Cernauti, in clasa a treia (1858), absolva scoala primara in 1860; urmeaza apoi "K.K. Ober Ciymnasium" din Cernauti. Nesuportand rigorile disciplinei scolare, fuge de la scoala si se intoarce la lpotesti; revine la gimnaziu - ca privatist - dar este tentat mereu de noi evadari.

In 1864 este copist la Tribunalul din Botosani, dupa ce in primavara parasise Cernautii urmand trupa Fanny Tardini-Vladicescu. Fascinatia pe care o va exercita asupra sa lumea teatrului ramane constanta. Incearca, intermitent si fara succes, sa recupereze examenele pierdute.

Moartea, in 1866, a profesorului sau, Aron Pumnul, ii prilejuieste debutul cu poezia "La mormantul lui Aron Pumnul". In 25 februarie 1866 debuteaza la "Familia" cu poezia "De-as avea", primita cu entuziasm de losif Vulcan, directorul revistei, care ii si schimba numele din Eminovici in Eminescu.

Parasind Bucovina, peregrineaza prin Transilvania (Sibiu, Blaj), incercand sa-si completeze studiile liceale; este interesat sa culeaga material etnografic si sa vada locuri legate de evenimente cruciale din istoria romanilor. Jurnalul lui Toma Nour - personajul din "Geniu pustiu" - pastreaza ecoul acestor preocupari.

In toamna lui 1866 ajunge in Muntenia, unde e sufleur si copist in trupele lui Iorgu Caragiale (1866 - 1868), Mihail Pascaly (1868), apoi la Teatrul National din Bucuresti, pana cand tatal sau il trimite pentru studii la Viena, desi situatia studiilor gimnaziale este neclarificata.

La Viena (1869 - 1872) audiaza cursurile de filosofie ale lui R. Zimmermann si Th. Vogt, cursuri de limbi romanice, medicina, economie politica, citeste filosofie, se initiaza in stiinte (matematica, fizica), este membru activ al Societatii "Romania Juna" si leaga cateva prietenii de durata (cu loan Slavici si Veronica Micle).
Dupa o perioada de colaborare la "Familia", adera la "Junimea" din Iasi si incepe colaborarea la revista "Convorbiri literare" (primele poezii trimise sunt "Venere" si "Madona", "Epigonii", "Mortua est!" - 1870 - 1871). Titu Maiorescu il va numi "poet in toata puterea cuvantului" - incepe o noua etapa in activitatea literara a lui Eminescu si deopotriva in istoria poeziei romanesti: poetica pasoptista este asimilata si inlocuita cu un registru liric structural diferit, care poarta, de pe acum, semnele constitutive ale "eminescianismului".

In 1872, poetul se intoarce in tara. Dorind pentru el o cariera universitara, Titu Maiorescu il determina sa-si continue studiile la Berlin, cu o bursa acordata de "Junimea". Intre 1872 si 1874 urmeaza, la Universitatea din Berlin, cursuri de filosolie (tinute de Zeller, Dühring, Althaus), istorie (Lepsius), limba sanscrita si mitologie comparata. Nu-si finalizeaza studiile si nu-si ia doctoratul.

Reintors la lasi este numit director al Bibliotecii Centrale (1874). Functioneaza apoi ca profesor la lnstitutul Academic fondat de "Junimea" si ca revizor scolar (1875 - 1876 - perioada cand il cunoaste pe lon Creanga, cu care leaga o prietenie trainica). Anii petrecuti in lasi stau sub semnul participarii la sedintele "Junimii", al prieteniei cu Creanga si al iubirii pentru Veronica Micle.

Din 1877 se stabileste la Bucuresti si lucreaza ca redactor la ziarul "Timpul" (alaturi de loan Slavici si I.L. Caragiale). Sunt sase ani de epuizanta activitate jurnalistica, la capatul careia se declanseaza boala (1883) ce pare sa fi marcat destinul tragic al Eminovicilor.

In 1883, Titu Maiorescu ingrijeste editia princeps a "Poeziilor" autorului si dezvaluie culturii romanesti fenomenul Eminescu si totodata posibila perspectiva a influentei modelatoare pe care o va exercita asupra limbajului liricii romanesti a secolului 20.

Mihai Eminescu se stinge din viata la 15 iunie 1889, la Bucuresti, dupa o perioada de lunga agonie, cu rastimpuri de luciditate si de constiinta dureroasa a bolii.

*

Autor, Asistent universitar Andreea Petre Patrascu

Bibliografie:
Florin Sindrilaru, Gheorghe Craciun, Ramona Lapovita Jugureanu (coordonatori) "Mari teme literare: dictionar-antologie de texte pentru clasa a IX-a", Colectia Dictionarele Paralela 45, Seria Lyceum, 2003

Editura Paralela 45

Cartea saptamanii: 'Moartea pinguinului'. Sursa: Evenimentul Zilei Online. (www.evz.ro) de luni, 7 aug 2006. http://www.evz.ro/article.php?artid= 267715 Sedea culcat si se gandea ca nu-i lipseste nimic, absolut nimic [...]
articol precedent
Fiind baiet paduri cutreieram. Fiind baiet paduri cutreieram Si ma culcam ades langa izvor, Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa suna-ncetisor: Un freamat lin trecea din ram in ram Si un miros [...]
articol urmator

Ghidul nesimtitului, III

Rezumate Recomandare carte : : Miercuri, 14 Iun 2006

Mihai Eminescu: autorul si opera sa, pe scurt

Rezumate Recomandare carte : : Joi, 26 Apr 2012

Fiind baiet paduri cutreieram

Rezumate Recomandare carte : : Joi, 26 Apr 2012

M-am hotarit sa devin prost M-am hotarit sa devin prost

Rezumate Recomandare carte : : Sambata, 8 Apr 2006

Cartea saptamanii: 'Moartea pinguinului'

Rezumate Recomandare carte : : Luni, 7 Aug 2006

Imparatul mustelor

Rezumate Recomandare carte : : Joi, 26 Ian 2006

De veghe in lanul de secara

Rezumate Recomandare carte : : Joi, 26 Ian 2006