Juramant de caritate

Un tanar novice ajunge la o manastire. Sarcina pe care o primeste este aceea de a-i ajuta pe alti preoti sa transcrie vechile canoane si reguli ale Bisericii.

Tanarul novice observa ca ceilalti preoti fac aceste transcrieri plecand de la niste copii mai vechi si nu de la manuscrisele originale.

Se duce la parintele abate si ii explica acestuia ca daca in prima copie s-a strecurat o greseala aceasta s-a propagat in toate copiile urmatoare si de la o generatie la alta.

Parintele abate ii raspunde:
- De multe secole se procedeaza in acest fel si facem copiile plecand de la copia precedenta. Dar observatia ta este corecta, fiule.

Ca urmare, in dimineata urmatoare, parintele abate coboara in adancurile pivnitelor manastirii, intr-o caverna unde erau pastrate cu sfintenie manuscrisele si pergamentele originale. Acolo unde, de secole, n-a mai pus nimeni piciorul, unde nimeni n-a mai intrat sa deschida cufarul in care sunt pastrate pretioasele documente.

Astfel se scurge dimineata, pe urma pranzul, seara si chiar noaptea intreaga fara ca parintele abate sa dea un semn de viata.

Alarmat, in cele din urma tanarul novice coboara sa vada ce se intampla. Il gaseste pe batranul abate complet devastat, cu vesmintele smulse, cu fruntea insangerata lovindu-se intr-una cu capul de pereti.
Tanarul se repede sa-l ia in brate si intreaba:
- Parinte abate, ce s-a intamplat?
- AAAAAAAAAAHHHHH!!! CARITATE!!! CARITATE !!! Aici scrie ca trebuia sa facem legamant de CARITATE, nu de CASTITATE!!!!!!