Meetingul de luni al cercetatorilor

Marsul cercetarilor, de luni, 9 februarie, a adus mari dureri de cap, la propriu si la figurat, participantilor.

In cazul meu, migrena s-a tinut scai, vreo 2 zile asa. Neuronii parca se aglutinasera si jucau ping-pong in cutia craniana, atingand fara mila fiecare oscior: frontal, nazal, occipital, temporal sau parietal. (daca e stiinta, stiinta sa fie).

Pe principiul "haideti sa haidem" am mers la marsul tacerii. Ne-am adunat in Piata Constitutiei, in fata Ministerului de Finante. A venit domnul Minea, lider de sindicat pentru cercetare. Un domn fasnet si tare zambaret, mustacios si extrem de binevoitor. Ne-a instruit: cand si cate maini sa ridicam; sa nu vociferam; sa fim civilizati.

Am plecat agale prin Parcul Izvor. Am vazut girafa si testoasa, palmierii - un ecosistem in toata regula.

Am ajuns in fata Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului. Am aflat ca doamna ministru Andronescu era "catranita" de atitudinea noastra. Cand iesea cineva din cladirea ministerului, ne privea incruntat, si se retragea la adapost. La un moment dat, a aparut ca "o boare pe deasupra papadiilor", doamna ministru in carne si oase. Pentru mine a fost mereu un idol de frumusete, simplitate, naturalete, bun gust. O aparitie, ce mai in sus si-n jos! Ne-a spus ce ne-a spus, si s-a retras in plina glorie.

Am plecat, deja cam obositi, sa pichetam Guvernul. Ne-am pozitionat, ca niste maimute dresate, in fata Muzeului Antipa. Nu-l mai vizitasem din 2003 si astfel, am aflat ca din 5 februarie a intrat in renovare, timp de 1an.
Suparati ca domnul Boc nu ne-a observat, macar sa ne salute cu batista alba de la balcon, am pornit care incotro. Hai ca le-am facut vanzare celor de la Spring cu aceasta ocazie!

In toata aceasta "nebunie", m-a amuzat faptul ca liderul de sindicat nu stiu cum facea, dar din pamant din piatra seacaa, gasea cate o movilita, un gardulet ceva si se cocota pentru a se face observat de multime.
Pe de alta parte, nenea de la jandarmerie ne spunea mereu: "Folositi trotuarul!". Mi s-a parut o lectie educativa. Ca atunci cand invatam sa folosim batista, sa nu bagam degetele in nas etc.

Cu ocazia acestei promenade, am mai invatat si alte lucruri hazlii de la colegii mei, cercetatorii. De exemplu, cum se spune mai nou in lumea manelistilor "fara numar, fara numar". Stiti? Nu. Va spun eu: #31#. Dar ce inseamna P.S? "Palmuieste-te singur". Dar cum se arata (obscen) degetul mijlociu cu zoom? Hai ca asta e tema de gandire... ha ha ha... ca tot vorbim despre "eduaction".

In final, multumesc domnului director al institutului ca ne-a dat voie sa ne plimbam prin frumosul Bucuresti, la orele diminetii.
Scrisoarea, am vrut s-o dau anonima, dar pe onoare mea de cercetas, ca am curaj sa o semnez.

Cu stima si admiratie,
A voastra Zoe
(mai barbata ca mine, zau ca nu exista nimenea)


Blogul Claudiei: http://bios-doareu.blogspot.com/