Cele douã prietene, Lia ºi Ela

Articol din categoria: Claudia Groza

propus de: Claudia pe data: 27 Mar 2011
sursa: Claudia Groza

Razele soarelui se joacã de-a v-aþi ascunselea cu frunzele ruginii. În curând, copacii vor rãmâne dezgoliþi, triºti, purtând amintirile ºi poveºtile, ascultând râsetele zglobii ale copiilor, înregistrate în scoarþa lor.

Poteca îngustã ce duce la ºcoalã, este mãrginitã de castani ºi tei, ca o dantelã croºetatã cu migalã de bunica. În fiecare zi sute de paºi o strãbat, iar din gura copiilor se aud zeci de poveºti, vesele, triste, adevãrate sau inventate. Vântul le poartã în toate zãrile, ºtiind cã vor fi ascultate de îngerii pãzitori ºi îºi vor gãsi rezolvare.

Ela ºi Lia sunt prietene bune, încã de când erau mici. Dimineaþa se întâlnesc ºi parcurg drumul spre ºcoalã împreunã.
- Bunã dimineaþa, Lia! Din nou eºti tristã. Iar ai plâns?
- Bunã dimineaþa, Ela! Da, am plâns cãci nu am motive de bucurie.

Cele douã fetiþe sunt foarte diferite.
Ela este veselã, optimistã, încrezãtoare, comunicã foarte mult cu mama ei. În fiecare searã, dupã ce lecþiile i-au fost verificate, fetiþa se aºeazã lângã mama blândã, ascultãtoare ºi tricoteazã împreunã, povestind întâmplãrile de peste zi, mãrturisindu-i visele ºi aºeptând cu nerãbdare pildele.
Lia este firavã, tristã, frumoasã, îmbrãcatã sãrãcãcios. Are o mamã vitregã, rea, urâcioasã, hapsânã ºi crudã. Nu-i dã voie sã se joace, o pune la treabã în gospodãrie, ºi numai dupã ce terminã poate sã-ºi facã temele. Fetiþa vrea sã scape de chin ºi este foarte ambiþioasã. ªtie cã doar inteligenþa o va salva.
Prietenia lor era foarte frumoasã, adevãratã, preþioasã.

- Vreau sã-þi spun un secret, ºopti Lia. Însã te rog sã-mi promiþi cã indifferent ce s-ar întâmpla, nu mã dai de gol.
- Hei, doar ºtii cã poþi avea încredere în mine. Am fãcut jurãmântul prieteniei. Doar nu ai uitat, nu?
- Nu, nu am uitat. Am hotãrât sã nu mã mai întorc acasã. Voi fugi în lume, unde am sã vãd cu ochii, unde simt, mãrturisi Lia.
- Nu cred cã este o decizie înþeleaptã. Te vor cãuta, te vor gãsi într-un final ºi vei fi pedepsitã. Eu zic sã te mai gândeºti.
- Nu mã rãzgândesc. Îmi asum riscul. Îþi voi scrie ca sã ºtii de mine.
- Pãi de unde vei avea bani pentru timbre?
- De dimineaþã mi-am luat economiile din puºculiþã. Sper sã-mi ajungã de drum ºi pentru a supravieþui o perioadã de timp.

Cele douã fetiþe s-au îmbrãþiºat puternic, neºtiind dacã viaþa le va mai aduce vreodatã împreunã. Ela plângea cu lacrimi fierbinþi, de-abia mai putând sã respire. Lia s-a abþinut. ªtia cã meritã o viaþã mai bunã. Pleca în cãutarea ei.

*

Cu paºi fermi, Lia se îndrepta spre garã. A cumpãrat un bilet pentru primul tren ce urma sã plece din staþie. Inima îi bãtea cu putere, însã speranþa de-a avea o viaþã frumoasã, îi dãdea aripi ºi curaj. Muºcându-ºi uºor buza de jos, urcã în vagon, îºi cãutã locul ºi se aºezã fericitã cã obþinuse un loc la fereastrã. ªi-a scos pacheþelul pe care nu-l mâncase la ºcoalã, ºi-l terminã cât ai spune: „cine nu e gata, îl iau cu lopata!”

În scurt timp, a venit momentul ca biletele sã fie controlate.
- Unde mergi copilã?
- La bunici, rãspunse încet Lia.
- Singurã? insistã controlorul.
- Da, mã aºteaptã bunicii în garã, pe peron.
- Am înþeles. Cãlãtorie plãcutã. Am sã te anunþ când trebuie sã cobori. Sã nu ai emoþii.
- Mulþumesc domnule.

Lia a desenat tot drumul. Vacile ºi oile pe care le-a vãzut pe fereastrã au inspirat-o ºi înveselit-o în acelaºi timp. „Mi-aº dori sã locuiesc la sat, într-o cãsuþã modestã, cu niºte bãtrâni pe care sã-i ajut, iar ei sã mã iubeascã” gândea fetiþa.
- Cãlãtoria cu trenul s-a sfârºit. Sãnãtate ºi numai bine bunicilor, spuse controlorul.
- Am sã le transmit, a fost rãspunsul Liei.

„Încotro s-o apuc acum? Unde vãd cu ochii, unde mã îndrumã sufletul, aºa cum am decis.”

Dupã ce a ieºit din spaþiul care adãpostea trenurile viu colorate, Lia a luat-o în partea dreaptã. A mers la întâmplare pe strãzi, pânã ce a obosit. Se întuneca, iar ei a început sã-i fie frig ºi foame. Când aproape îºi pierduse încrederea cã va gãsi un adãpost, un bãtrân îi fãcu semn cu mâna sã se apropie.
- Cauþi pe cineva, fata moºului?
- Este o poveste lungã. Am nevoie de un pat pentru o noapte, spuse timid, Lia.
- Pofteºte înãuntru copilã. Pari tare obositã. Bãnuiesc cã vii de departe dupã cum arãþi. Baba mea îþi va pregãti o gustare caldã, un pat ºi tu ne vei povesti despre tine ºi cãlãtoria în care ai pornit.
Bãtrâna se arãtã foarte prietenoasã.
- Bine ai sosit, copilã. Of, îmi închipui cã eºti tare înfometatã ºi obositã. Îþi încãlzesc mâncare, ºi-þi voi da un pahar cu lapte de caprã cum n-ai bãut niciunde.
- Dar ce vânt te poartã pe drumuri la ceas de searã, singurã? grãi moºul.
- Sunt orfanã. Am fugit de la orfelinat. Mã bãteau ºi mã puneau sã fac muncile cele mai grele. Nu îmi dãdeau voie sã învãþ. M-am hotãrât sã-mi iau lumea în cap.
- Draga de tine, exclamã bãtrâna, cu ochii în lacrimi.
- Cred cã ar fi bine sã te înfiem noi. Ne dorim tare mult un copil, iar Dumnezeu nu s-a îndurat de noi pânã acum.
- Cã bine zici tu bãrbate. Chiar mâine ne vom interesa ºi vom face ceea ce trebuie pentru a rãmâne alãturi de noi.
- Nu am cuvinte sã vã mulþumesc, spuse Lia, îmbrãþiºându-i pe amândoi.

Seara a trecut cu greu. Gândurile nu-i dãdeau pace fetei. κi iubea foarte mult tatãl, care însã nu avea timp pentru ea, nu o asculta niciodatã, nu vedea cum femeia care-i devenise soþie o chinuia. „Va trebui sã-mi aleg un alt nume pentru a nu se afla adevãrul” îºi spuse în gând copila, dupã care adormi, rãpusã de obosealã ºi emoþie.

-- VA URMA --

Virgula buclucaºã: când se pun virgulele în text?. Cum ºi când se pun virgulele într-un text? Staþi cã vã spun. O virgulã buclucaºã nu vrea sã se aºeze înaintea lui “ºi”. Devine tare ruºinoasã. ªtie cã [...]
articol precedent
Cele douã prietene, Lia ºi Ela - partea a 2-a. Agitaþia se înteþea. Tatãl Liei alertase poliþia, pentru cã fiica lui nu ajunsese acasã. A sunat la toate spitalele, dar în zadar. Învãþãtoarea a cãutat la casele de copii din apropierea [...]
articol urmator

Broasca Þestoasã ºi Toma în povestea: Graba stricã treaba!

Claudia Groza : : Duminica, 10 Iun 2012

Nevoia de a fi validaþi

Claudia Groza : : Duminica, 25 Sep 2011

Departe... (Vreau sa-l vad...)

Claudia Groza : : Vineri, 19 Aug 2011