Cele doua prietene, Lia si Ela

Articol din categoria: Claudia Groza

propus de: Claudia pe data: 27 Mar 2011
sursa: Claudia Groza

Razele soarelui se joaca de-a v-ati ascunselea cu frunzele ruginii. In curand, copacii vor ramane dezgoliti, tristi, purtand amintirile si povestile, ascultand rasetele zglobii ale copiilor, inregistrate in scoarta lor.

Poteca ingusta ce duce la scoala, este marginita de castani si tei, ca o dantela crosetata cu migala de bunica. In fiecare zi sute de pasi o strabat, iar din gura copiilor se aud zeci de povesti, vesele, triste, adevarate sau inventate. Vantul le poarta in toate zarile, stiind ca vor fi ascultate de ingerii pazitori si isi vor gasi rezolvare.

Ela si Lia sunt prietene bune, inca de cand erau mici. Dimineata se intalnesc si parcurg drumul spre scoala impreuna.
- Buna dimineata, Lia! Din nou esti trista. Iar ai plans?
- Buna dimineata, Ela! Da, am plans caci nu am motive de bucurie.

Cele doua fetite sunt foarte diferite.
Ela este vesela, optimista, increzatoare, comunica foarte mult cu mama ei. In fiecare seara, dupa ce lectiile i-au fost verificate, fetita se aseaza langa mama blanda, ascultatoare si tricoteaza impreuna, povestind intamplarile de peste zi, marturisindu-i visele si aseptand cu nerabdare pildele.
Lia este firava, trista, frumoasa, imbracata saracacios. Are o mama vitrega, rea, uracioasa, hapsana si cruda. Nu-i da voie sa se joace, o pune la treaba in gospodarie, si numai dupa ce termina poate sa-si faca temele. Fetita vrea sa scape de chin si este foarte ambitioasa. Stie ca doar inteligenta o va salva.
Prietenia lor era foarte frumoasa, adevarata, pretioasa.

- Vreau sa-ti spun un secret, sopti Lia. Insa te rog sa-mi promiti ca indifferent ce s-ar intampla, nu ma dai de gol.
- Hei, doar stii ca poti avea incredere in mine. Am facut juramantul prieteniei. Doar nu ai uitat, nu?
- Nu, nu am uitat. Am hotarat sa nu ma mai intorc acasa. Voi fugi in lume, unde am sa vad cu ochii, unde simt, marturisi Lia.
- Nu cred ca este o decizie inteleapta. Te vor cauta, te vor gasi intr-un final si vei fi pedepsita. Eu zic sa te mai gandesti.
- Nu ma razgandesc. Imi asum riscul. Iti voi scrie ca sa stii de mine.
- Pai de unde vei avea bani pentru timbre?
- De dimineata mi-am luat economiile din pusculita. Sper sa-mi ajunga de drum si pentru a supravietui o perioada de timp.

Cele doua fetite s-au imbratisat puternic, nestiind daca viata le va mai aduce vreodata impreuna. Ela plangea cu lacrimi fierbinti, de-abia mai putand sa respire. Lia s-a abtinut. Stia ca merita o viata mai buna. Pleca in cautarea ei.

*

Cu pasi fermi, Lia se indrepta spre gara. A cumparat un bilet pentru primul tren ce urma sa plece din statie. Inima ii batea cu putere, insa speranta de-a avea o viata frumoasa, ii dadea aripi si curaj. Muscandu-si usor buza de jos, urca in vagon, isi cauta locul si se aseza fericita ca obtinuse un loc la fereastra. Si-a scos pachetelul pe care nu-l mancase la scoala, si-l termina cat ai spune: „cine nu e gata, il iau cu lopata!”

In scurt timp, a venit momentul ca biletele sa fie controlate.
- Unde mergi copila?
- La bunici, raspunse incet Lia.
- Singura? insista controlorul.
- Da, ma asteapta bunicii in gara, pe peron.
- Am inteles. Calatorie placuta. Am sa te anunt cand trebuie sa cobori. Sa nu ai emotii.
- Multumesc domnule.

Lia a desenat tot drumul. Vacile si oile pe care le-a vazut pe fereastra au inspirat-o si inveselit-o in acelasi timp. „Mi-as dori sa locuiesc la sat, intr-o casuta modesta, cu niste batrani pe care sa-i ajut, iar ei sa ma iubeasca” gandea fetita.
- Calatoria cu trenul s-a sfarsit. Sanatate si numai bine bunicilor, spuse controlorul.
- Am sa le transmit, a fost raspunsul Liei.

„Incotro s-o apuc acum? Unde vad cu ochii, unde ma indruma sufletul, asa cum am decis.”

Dupa ce a iesit din spatiul care adapostea trenurile viu colorate, Lia a luat-o in partea dreapta. A mers la intamplare pe strazi, pana ce a obosit. Se intuneca, iar ei a inceput sa-i fie frig si foame. Cand aproape isi pierduse increderea ca va gasi un adapost, un batran ii facu semn cu mana sa se apropie.
- Cauti pe cineva, fata mosului?
- Este o poveste lunga. Am nevoie de un pat pentru o noapte, spuse timid, Lia.
- Pofteste inauntru copila. Pari tare obosita. Banuiesc ca vii de departe dupa cum arati. Baba mea iti va pregati o gustare calda, un pat si tu ne vei povesti despre tine si calatoria in care ai pornit.
Batrana se arata foarte prietenoasa.
- Bine ai sosit, copila. Of, imi inchipui ca esti tare infometata si obosita. Iti incalzesc mancare, si-ti voi da un pahar cu lapte de capra cum n-ai baut niciunde.
- Dar ce vant te poarta pe drumuri la ceas de seara, singura? grai mosul.
- Sunt orfana. Am fugit de la orfelinat. Ma bateau si ma puneau sa fac muncile cele mai grele. Nu imi dadeau voie sa invat. M-am hotarat sa-mi iau lumea in cap.
- Draga de tine, exclama batrana, cu ochii in lacrimi.
- Cred ca ar fi bine sa te infiem noi. Ne dorim tare mult un copil, iar Dumnezeu nu s-a indurat de noi pana acum.
- Ca bine zici tu barbate. Chiar maine ne vom interesa si vom face ceea ce trebuie pentru a ramane alaturi de noi.
- Nu am cuvinte sa va multumesc, spuse Lia, imbratisandu-i pe amandoi.

Seara a trecut cu greu. Gandurile nu-i dadeau pace fetei. Isi iubea foarte mult tatal, care insa nu avea timp pentru ea, nu o asculta niciodata, nu vedea cum femeia care-i devenise sotie o chinuia. „Va trebui sa-mi aleg un alt nume pentru a nu se afla adevarul” isi spuse in gand copila, dupa care adormi, rapusa de oboseala si emotie.

-- VA URMA --

Virgula buclucasa: cand se pun virgulele in text?. Cum si cand se pun virgulele intr-un text? Stati ca va spun. O virgula buclucasa nu vrea sa se aseze inaintea lui “si”. Devine tare rusinoasa. Stie ca fara ea propozitiile [...]
articol precedent
Cele doua prietene, Lia si Ela - partea a 2-a. Agitatia se intetea. Tatal Liei alertase politia, pentru ca fiica lui nu ajunsese acasa. A sunat la toate spitalele, dar in zadar. Invatatoarea a cautat la casele de copii din apropierea [...]
articol urmator

Broasca Testoasa si Toma in povestea: Graba strica treaba!

Claudia Groza : : Duminica, 10 Iun 2012

Nevoia de a fi validati

Claudia Groza : : Duminica, 25 Sep 2011

Departe... (Vreau sa-l vad...)

Claudia Groza : : Vineri, 19 Aug 2011