E ziua mea

De cand nu mai port matreata,
Nici frizer ca sa ma tunda,
Am ajuns iarasi in viata
Ca sa fac cifra rotunda,

Si... precum distinse doamne
Suferind de modestie,
Varsta mea, cu-atatea toamne,
Nici nevasta nu mi-o stie,

Auzind-o cum se plange
Azi, in zori, cu migaleala,
Ca, mai greu parca ajunge
Ca sa dea de socoteala,

Fi’nd acuma o etate
Schimbatoare, ca si clima,
Cand in zori, sa nu zic toate,
Soata-i de se scoala prima,

Dar cum nu-i o varsta mica...
Pe la mijlocul ulucii...
Sunt falos ca-mi poarte pica
Toti ce-si mai stropesc papucii,

Insa-i varsta potrivita
Cand copii-s pe picioare
Si doar cand n-au recuzita,
Te mai cata... la boznare...

E momentul din rascruci,
Intre carca, pensionare,
Cand te-ntrebi de mai apuci
La birou vreo avansare,

Este varsta cand, pe dos
Iti mai iei ciorapii-n pripa,
Si nu simti ca au miros
Chiar de sar in sus si tipa,

Cand te-mbeti si-adormi cuminte
Doar dintr-un pahar anost,
Far sa-ti mai aduci aminte
Cam al catelea a fost...

Este vremea cand uitam,
De galcevi, de dandanale,
Iar pe dusmani ii iertam,
Suferind de boli normale,

Insa e si minunata,
Cand, la fuste de privesti,
Parc-ai mai trai o data
Sa n-ajungi sa te caiesti (!)

Este trecerea-n revista
Amintindu-ti anii toti,
Contempland o noua lista
Cu nepoate si nepoti.

Este varsta, cum am spus,
Precum Terra de rotunda,
Insa cu un pol in plus,
Gata de o noua runda,

C-o sa-mi vina neamul tot,
Pentru performanta asta
Si pentru…ce bine-arat,
...sa-mi felicite nevasta !

Valeriu Cercel