De ziua ei

Ma-ntreb nedumerit distinse doamne
Casatorite sau recidiviste,
Indiferent sub farduri cate toamne
Ascundeti pentru voi de egoiste,

Cum pana astazi nu ati invatat
Ca n-are rost, facand chiar si exces,
Cu sotul a vorbi codificat
Sau pe-ocolite cu subinteles (?!)

Caci un barbat fiind dintr-o bucata,
Nu v-o mai spun eu care, de istet
Nu-i place cand femeia-i complicata
Si mai ales cand vrea ceva de pret,

Cum m-a luat Maria-n dimineata
Din asternut, fiind iar ziua ei,
Ca implinea a treia oara-n viata
Ca si acum opt ani tot patrustrei :

Avui as-noapte-un vis tare ciudat,
Mi-ai oferit in dar, de ziua mea,
Un colier de perle minunat
Si nu-nteleg, Ionele, ce-o-nsemna (?!)

La care eu, de fel intuitiv,
Zambind, c-am priceput unde batea,
In soapte i-am spus gales, afectiv :
"…diseara, in mod sigur, vei afla !"

Cand ea putea sa-mi spuna raspicat
Fara rusine, oblu si firesc,
Nu sa ma plimbe-n zori neaparat
Stiind c-asa ceva nu prea servesc...

Oricum, sub lumanari, seara la cina,
Dupa mesajul clar ce l-am primit,
Cum tocmai fu si ziua de chenzina,
Mariei un cadou i-am oferit,

Gasind, foarte surprinsa, evident,
In pachetel, asa cum isi dorise,
De la iubitu-i sot, mereu atent,
Bine'nteles ca... o carte de vise.

Valeriu Cercel