La moartea bunicutei

La nouas’trei de ani ce-i implinea,
Ca amatoare de senzatii tari,
N-as fi crezut, nici mort, in viata mea,
C-o va mierli in somn, la ore mari;

Dormind, fara dureri, este un vis,
Cum ai pocni din deste, dac-ar fi,
Si-apoi sa te trezesti in paradis...
Sa mor, c-asa si eu as tot muri !

Dar nicidecum in chin diavolesc,
Sa vad moartea venind cu ochii mei,
Sa urlu si-ngrozit sa ma topesc...
Ca aia de-i cara-n Mertanul ei.

Valeriu Cercel