propus: 13 Nov 2013
Era un furnicut, odata,
Indragostit
lulea de-o fata,
O furnicuta cam
nurlie
Ce ii era, in fapt, sotie.
Iubire cum aveau cei doi,
Nu mai fusese-n musuroi,
Si
n-avea cum sa se gaseasca
In toata
lumea furniceasca.
Si totusi,
de o vreme-ncoace,
Sedea sotia ca pe
ace,
Fiindca ii canta in struna,
Un greieras, sub clar de luna.
O, Doamne, corzile-i viclene
Ii
picurau fiori in vene,
Si a luptat
cat a luptat,
Dar, finalmente, i-a
cedat.
Morala noastra este
asta:
Iti poti iubi oricat nevasta,
Poti s-o educi, s-o cresti de mica,
Te va trada cand... o furnica.
Fabula bunastarii conjugale (Sotul ideal
e-un bou!). Intr-un sat, o vaca grasa, Cum sunt vacile, tampite, Dar frumoasa si laptoasa, S-a gandit sa se marite. Boii, de la mic la mare, Au venit cu tot belsugul, Toti voiau [...]
articol precedent Fabula batranului dovleac de la birou. Un bostan vechi si rumenit Statea la masa, plictisit, Si isi zicea: Nimic n-as pierde, Ce bine-ar fi sa fiu iar verde. - Ce naspa-i in birou, aici, Ca n-ai de unde sa [...]
articol următor