8 Martie

De ziua ta femeie, de esti mama sau fiica,
Ori metamorfozata in soacra mare, mica,
Doresc la fiecare un cer fara de nori,
Langa acela care v-aduce astazi flori,

Si multi ani, fericire, caci fara voi n-am sti
Ce-i patima-n iubire, sau ce-i a patimi,
Ce simte un barbat, calcandu-i neuronii
In fiecare zi, mai des ca pantalonii,

Cum flacara-i dogoare, si cat de exaltata
E inima ce-i sare cand soacra se arata,
Si sangele-i cum fierbe, si tot e numai ape
De-a voastra gura dulce cand cauta sa scape;

Ca, cine-n lume oare, cand nu face prezenta,
Il cata-n disperare la morga sau urgenta (?!)
Ca-n zori, fara de ghete, palton sau fara basca,
S-apara cu buchete de Panciu sau Feteasca (!)

Si cin' l-ar mai pazi, de n-ati fi voi de straja,
Sa cada,-n noapte, zi, la altele in mreaja,
Sau cin' l-ar imbraca, frumos, la patru ace,
Cand el e programat doar ca sa se dezbrace (?!)

Caci de-aia lui, saracul, scurtat si de o coasta,
I-a dat Domnul, cu sacul, noroc de o nevasta
Facuta sa apara, in prag, de soare plina,
Chiar si cand ploua-afara, in ziua de chenzina,

Iar seara, la culcare, ca-n clipa cea dintai,
Sa-l scoata, iubitoare, un ceas de sub calcai,
Si-n gingase cuvinte, in toi cand e amorul,
Sa dea, i-aduce-aminte, in zori cu-aspiratorul,

Prin piata-apoi o tura, ca lista-i pe hartie,
Si-n drum, pe scurtatura, si pe la florarie...
Da' nu cumva sa uite, sa ia niste Cotnar'
Caci astazi, cu baietii, sa-nchine un pahar,

Fi'nd ziua cand femeia, cat viata e de grea,
I-aduce lui aminte, ca are-o zi si ea,
Caci altfel, el confuz, nici eu nu-s' ce sa spui (!?)
Ar crede, cum se vede, ca toate-s ale lui!

Valeriu Cercel