Contradictii. Versuri imposibile...

PIERDUT NEVASTA

Un barbat, o abordeaza
Intr-un hipermarket: Plus
Pe-o frumoasa domnisoara
De savoarea ei ,sedus:

- Nu va suparati,madam
Mi-am pierdut, curind, nevasta
Si va jur!, ca habar, n-am
Unde-o fi ?, si cu-asta, basta.

Sper, ca nu v-ar deranja
Numai pentru cinci minute
De vorba, daca am sta
Spunind vrute si nevrute?

-Nu inteleg, sub ce motiv
Imi propuneti o sueta
Si purtarea dumneavoastra
Orisicum, imi e suspecta!

-Vai domnita, imi cer iertare!
Ca ma credeti ,tupeist
Dar am, o problema mare
Ce ma face, sa insist.

Si de-mi acordati, o clipa
Veti vedea, ca nu gresesc
Si precis, la o adica
Soata ,sigur mi-o gasesc.

Caci de fiecare data
Cind vorbesc, c-o domnisoara
Parca asa, de nicaieri
Tre’ nevasta sa apara!.

LA INMORMINTAREA CARDIOLOGULUI

Un doctor cardiolg
Un profesionist vestit
Ca tot omul suferind
Intr-o noapte, a murit!.

Si fiind el, un om de seama
Cunoscut, cu multa carte
Familia lui, i-a facut
O inmormintare aparte.

Sicriu mare, de stejar
In forma de inimioara
Flori rosii si trandafiri
Tot ca inima, sa para.

Giulgiu rosu ,in sicriu
Ca o inima legat
Si au mai sapat si groapa
Musai inima format!

Pe o muzica divina
Care-n inima, lovea
Un barbat cu fata-n palme
Amuzat, ascuns, ridea!

O ruda apropiata
Mortului , in glas soptit
Il apostrofa nervoasa:
-Dom-le esti un nesimtit?

Cum poti, la asa persoana
Si necaz asa de mare
Unde toata lumea plinge
Sa rizi, fara nepasare?

-Ma gindeam,va cer iertare
Ma scuzati , frumos, va rog!
La a mea, inmormintare
Stiti, eu sunt... ginecolog!...

INDOIALA

Ion, apare de la munca
Tare, tare suparat.
Intra-n casa: -Mai nevasta
Ia sa-mi spui, e-adevarat?

C- ai stiut, mai multi barbati
Nainte ,de-a fi cu mine
Ca ma ntreaba ,niste frati
Rid si mie mi rusine.

Marie sare- Mai barbate !
Da mincare, buna, ai ?
- Am !cum nu ?,doamne, ma bate
-Nici n-ai cum, sa zici, ca n-ai.

Hainele iti sunt curate ?
- Sunt .Asta-i adevarat !
- Zi!, azi noapte ti-a placut ?
- Mi-a placut ! Ar fi, pacat.

- Da’ ieri-seara ti-a placut ?
- Si-nca cum !…- Deci, in esenta
Pai tu crezi, ca toate astea
Le-nveti, la fara frecventa?

PRIETENUL DE PAHAR

Intr-o zi, merge Pascale
Sus la crisma, cea din sat
Si cere doua pahare
Sa le soarba, resemnat!.

Barmanul, nedumerit
Ii desface o sticla noua
Si privindu-l, poticnit
-Spune-mi frate, de ce doua?

-Am un prieten, var cu noi
E plecat peste hotare
Iar acolo, e razboi
Moare lume, jale mare!.

Eu saracul, ce sa fac?
C-o fost bautor, de fel
M-a rugat cite-un coniac
Sa il beau si pentru el.

Dup-o luna petrecuta
Pe la cimp si la cosit.
La birt, iara, lume multa
Si Pascale, s-a oprit

Pascale, c-o mutra acra
Se opreste, drept, la bar
-O sticla, de secarica
Dar acum, doar, un pahar.

-Da' ce-ai frate, cauti cam rau
Ce imi stai, asa ciufut?
A murit prietenul tau?
-As!...M-am lasat, eu de baut!