Nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani,
Mihai Eminescu este poet, prozator si
publicist.
Este al saptelea
dintre cei unsprezece copii ai
caminarului Gheorghe Eminovici,
descendent al unei familii de tarani din
nordul Moldovei, si al Ralucai, din
familia micilor boieri Jurascu.
Copilaria si-o petrece la lpotesti;
inscris la "Nazional Hauptschule" din
Cernauti, in clasa a treia (1858),
absolva scoala primara in 1860; urmeaza
apoi "K.K. Ober Ciymnasium" din
Cernauti. Nesuportand rigorile
disciplinei scolare, fuge de la scoala
si se intoarce la lpotesti; revine la
gimnaziu - ca privatist - dar este
tentat mereu de noi evadari.
In
1864 este copist la Tribunalul din
Botosani, dupa ce in primavara parasise
Cernautii urmand trupa Fanny
Tardini-Vladicescu. Fascinatia pe care o
va exercita asupra sa lumea teatrului
ramane constanta. Incearca, intermitent
si fara succes, sa recupereze examenele
pierdute.
Moartea, in 1866, a
profesorului sau, Aron Pumnul, ii
prilejuieste debutul cu poezia "La
mormantul lui Aron Pumnul". In 25
februarie 1866 debuteaza la "Familia" cu
poezia "De-as avea", primita cu
entuziasm de losif Vulcan, directorul
revistei, care ii si schimba numele din
Eminovici in Eminescu.
Parasind
Bucovina, peregrineaza prin Transilvania
(Sibiu, Blaj), incercand sa-si
completeze studiile liceale; este
interesat sa culeaga material etnografic
si sa vada locuri legate de evenimente
cruciale din istoria romanilor. Jurnalul
lui Toma Nour - personajul din "Geniu
pustiu" - pastreaza ecoul acestor
preocupari.
In toamna lui 1866
ajunge in Muntenia, unde e sufleur
si copist in trupele lui Iorgu Caragiale
(1866 - 1868), Mihail Pascaly (1868),
apoi la Teatrul National din Bucuresti,
pana cand tatal sau il trimite pentru
studii la Viena, desi situatia studiilor
gimnaziale este neclarificata.
La Viena (1869 - 1872) audiaza
cursurile de filosofie ale lui R.
Zimmermann si Th. Vogt, cursuri de limbi
romanice, medicina, economie politica,
citeste filosofie, se initiaza in
stiinte (matematica, fizica), este
membru activ al Societatii "Romania
Juna" si leaga cateva prietenii de
durata (cu loan Slavici si Veronica
Micle).
Dupa o perioada de
colaborare la "Familia", adera la
"Junimea" din Iasi si incepe colaborarea
la revista "Convorbiri literare"
(primele poezii trimise sunt "Venere" si
"Madona", "Epigonii", "Mortua est!" -
1870 - 1871). Titu Maiorescu il va numi
"poet in toata puterea cuvantului" -
incepe o noua etapa in activitatea
literara a lui Eminescu si deopotriva in
istoria poeziei romanesti: poetica
pasoptista este asimilata si inlocuita
cu un registru liric structural diferit,
care poarta, de pe acum, semnele
constitutive ale "eminescianismului".
In 1872, poetul se intoarce in
tara. Dorind pentru el o cariera
universitara, Titu Maiorescu il
determina sa-si continue studiile la
Berlin, cu o bursa acordata de
"Junimea". Intre 1872 si 1874 urmeaza,
la Universitatea din Berlin, cursuri de
filosolie (tinute de Zeller,
Dühring, Althaus), istorie (Lepsius),
limba sanscrita si mitologie comparata.
Nu-si finalizeaza studiile si nu-si ia
doctoratul.
Reintors la lasi
este numit director al Bibliotecii
Centrale (1874). Functioneaza apoi ca
profesor la lnstitutul Academic fondat
de "Junimea" si ca revizor scolar (1875
- 1876 - perioada cand il cunoaste pe
lon Creanga, cu care leaga o prietenie
trainica). Anii petrecuti in lasi stau
sub semnul participarii la sedintele
"Junimii", al prieteniei cu Creanga si
al iubirii pentru Veronica Micle.
Din 1877 se stabileste la Bucuresti
si lucreaza ca redactor la ziarul
"Timpul" (alaturi de loan Slavici si
I.L. Caragiale). Sunt sase ani de
epuizanta activitate jurnalistica, la
capatul careia se declanseaza boala
(1883) ce pare sa fi marcat destinul
tragic al Eminovicilor.
In
1883, Titu Maiorescu ingrijeste editia
princeps a "Poeziilor" autorului si
dezvaluie culturii romanesti fenomenul
Eminescu si totodata posibila
perspectiva a influentei modelatoare pe
care o va exercita asupra limbajului
liricii romanesti a secolului 20.
Mihai Eminescu se stinge din viata
la 15 iunie 1889, la Bucuresti, dupa o
perioada de lunga agonie, cu rastimpuri
de luciditate si de constiinta dureroasa
a bolii.
*
Autor,
Asistent universitar Andreea Petre
Patrascu
Bibliografie:
Florin Sindrilaru, Gheorghe Craciun,
Ramona Lapovita Jugureanu (coordonatori)
"Mari teme literare: dictionar-antologie
de texte pentru clasa a IX-a", Colectia
Dictionarele Paralela 45, Seria Lyceum,
2003
Editura
Paralela 45