Mama lui Boc cel mic

Pe o stanca neagra, intr-un vechi satuc,
chiar intr-o casuta, langa un patuc,
plange si suspina o batrana mica,
care are fiul cat un pustiulica...

Caci la guvernare fiul ei iubit
a plecat aseara si n-a mai venit.

Celularul suna, noaptea jumatate.
Nu-i semnal, si totusi:
– Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, buna maica, fiul tau dorit,
n-a mai mers Taromu' si n-am mai venit.
Sun din Capitala, voi fi premier.
M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.
Capi­tan e dansu', e ca la armata.
Mica mea ostire fuge sfarama­ta.
Vine criza, foamea, oamenii ma-njura.
L-am servit pe dansu', m-a mancat in c*r.

- Ce spui tu, straine?
Emil e departe,
cica de Basescu nu se mai desparte.
Am crezut ca-i gluma, de era sa mor.
L-am vazut aseara la televizor.

Emil e cuminte, nu e derbedeu.
De esti tu acela, nu-ti sunt mama eu!
Lasa-ma cu Zeus, finca omul chel
se joaca cu tine cum do­reste el.

Te-a numit pe tine dupa Stolojan.
Crezi ca e pe bune?
Te-a luat de fazan.
Am vorbit cu tac-tu, asculta-l pe mos:
dupa tine vine Leana lu' Cocos.
Du-te la Ba­sescu, fa-i un ultim sluj,
apoi ia Taromu', sa te-ntorci la Cluj!


Sursa: http://www.catavencu.ro/mama_lui_emil_ce l_mic-5097.html