Un mos de 80 de ani,
Sta pe patul,
cel de moarte
Sot si tata si bunic,
Cu familia deoparte.
I se
apropie sfirsitul
Si imprejurul
patului
Omul vrea, ca tot venitul
Sa-l imparta, a lor lui.
Sotie, copii, nepoti,
La patul
lui, adunati
Si vreo cativa
stranepoti
Dau din coate agitati.
Si in linistea din casa
Batranul, cu detasare:
-
Adunati-va la masa,
Sa va spun, un
secret mare:
Pana acum vreo
cativai ani
Dragii mei, aveam de
toate
Prieteni multi, masini si bani
Si femei, pe saturate.
Intr-o zi, un vechi amic
M-a
convins, ca sa ma-nsor
Ca altfel, nu
strang nimic
Si sarac, va fi sa mor!
Eu, sigur, l-am ascultat
Si
de-atunci numai in bine
Viata mea
s-a si schimbat
Precum vede,
orisicine.
Mi-am luat, vara
caruta,
O vacuta si un cal,
Blide, linguri, o canuta
Fiind
om strans si radical.
O nevasta
pe masura
Cea mai mandra, intre
fete,
S-aiba, cine-mi da la gura
Cind nu pot si mi-o fi sete!
Care, mi-a turnat copiii
Voi la
randul vost’ nepotii
Pina la
urma, cine-o sti
Apa, o sa-mi dea
din toti?
Si cum timpul, nu ne
iarta
Parca, toate au trecut
Masina-i rugina toata
Bani in
banca, nu mai sunt.
Doar un
Mercedes parcat
Ca sa mergeti voi la
scoala
Si trei case, au scapat
Sa nu fiu, cu mana goala.
Banii, care au fost la banca
Pe
toti, vi i-am impartit
Tot avutul
s-a dus, parca
N-a plouat, doar a
trasnit!
Zilele mele frumoase
Mi s-au dus, toate, ca gandul
Femei svelte, dragastoase
Parca-s una cu pamantul.
Dragii mei!, ce stati aproape
Si
priviti, cum merg la moarte
Cu
canile, ochi de ape
Stiti ce e mai
rau, din toate?
-Ce e, dragul
nostru, tata?
(Il mangaie, un fiu pe
plete)
Nici acum, nici altadata
Nu stiu cum, dar nu mi-e sete!
Hateg
02.noiembrie.2009