Un bucurestean, odata,
Isi invita in
capitala
O ruda-ndepartata,
Un
ardelean, cam de la tara.
Nemaisuportand, cum pute
Si cu
parul, ca o claie,
Gazda-i zice: -
Draga, uite!
Poti de vrei, sa faci o
baie!
- Nu, nu, zice
ardeleanul,
Mai bine, raman cu
zoaica
Sa nu patesc, ca ast anul
Si sa-mi pierd, iara, pufoaica.
Dupa multe rugaminti,
In cele
din urma, impins,
Coborand si draci
si sfinti
Omul, s-a lasat convins.
Dar nu trec, nici cinci minute
Badea Gheorghe-n coridor
Dezbracat, pe jumatate
Si tipand
ingrozitor.
Gazda, sare in
picioare
Fuge iute, speriat
Sa
vada la om, ce oare
In baie, i
s-a-ntamplat?
Gheorghe, vesel,
fericit,
Parca ar fi vazut
Dragoaica.
- Spune, Gheorghe, ce-ai
patit?
- Vere! mi-am gasit pufoaica.
- Si unde a fost ascunsa?
Bat-o, unul Dumnezeu!
- Unde
crezi, ca o fost pusa?
N-o sa crezi,
chiar sub maieu!