Intr-o luni de dimineata,
Pe la
cinci si jumatate,
Maistrul
vidanjor, Musteata,
E trezit, pe-un
ton aparte.
- Alo, alo, dom'le,
scoala!
La intersectia unor strazi,
Parpalache cu Marghioala,
E
noroi, de nu te vezi!
Cred, ca
s-a-nfundat canalul,
Vine apa in
nestire,
Locatarii de la blocuri,
Traiesc bre, nenoricire.
Dom. Musteata, refuleaza,
Apa e,
ca la potop,
Politistii stau de
paza,
Dar nu reusim de loc!
- Nu va agitati, prea tare!
(Zise omul apelat)
Imi iau
geanta, la spinare,
Si sosim
imediat!
Maistrul, ia ceva pe
el
Si suna un ucenic:
- Sa aduci
trusa cu scule,
Pune sfori, nu uiti
nimic!
Ucenicu-abia ingana,
Opintind, sufland din greu,
- Nu
aici, ba, la masina,
Sa plecam, ce
Dumnezeu.
Taraie trusa, ia
masina.
Si cu maistrul lui, in
dreapta,
Merg la locul cu pricina,
Sa analizeze fapta.
Maistrul, ridicand capacul
Si
sfarsi cu un oftat:
- Ma baiete, am
dat de lacu
Este... plin ochi, cu
cacat!
Fugi, adu trusa de scule
Si atentie, la mine!
Meseria-i
o minune
Ce n-o stie, orisicine!
Cu manicele suflecate,
Maistrul, nici o clipa stand,
tine nasul cu o mana
Si-n
canal, capul la fund.
Iese-un
pic la suprafata:
- Cheia cu cap
rotund!
Ia cheia intinsa-n brate
Si... plonjeaza, iar la fund.
Dupa alt minut.. apare:
-
Sarpele. Si-un cap patrat!
Apoi cu
sarpele dispare...
Pan' la fund iar
in rahat.
Dupa inca vreun
minut,
Iac-un zgomot asezat,
Sfecific precum canalul
Cand se
goleste de cacat.
Iese
maistrul, mandru tare,
Scuturand
atent nadragii,
Si stergandu cu
dosul palmei,
Fruntea plina si
obrajii.
Si privindu-si
ucenicul
Ce-l privea stupefiat:
- Ei, ce zici, mai, baietica?
Mai ai multe de aflat!
Deci, fa bine si invata
Si pune
burta pe carte,
De nu vrei, intreaga
viata
Doar sa plimbi sculele-n
spate!
10 nov. 2009