S-a intamplat sa sada in trenul
Din
Subcetate la Teius,
Doi simpatici
calatori.
Unul langa altul pusi.
Trenul alerga,lasa-n urma
Stalpi de telegraf si case
Si
deodata unul scoate
O batista si-o
miroase.
O miroase si-o
dezmiarda
C-o discreta pietate
Si sedus inchide ochii
Beat de-o
dulce voluptate.
Celalt,
vazindu-l,
Dus pe ganduri, i-a
soptit:
- Se cunoaste cat de colo
Ca esti tare-ndragostit!
-
Cum sa nu fiu? – zise primul
–
Cand, nici nu-i o luna
intreaga
De cand ma-nsurai c-o fata
Cea mai dulce, cea mai draga!
Si sa-i simt mereu parfumul
Mi-am facut un obicei:
Iau cu
mine, in tot drumul,
Cate o batista
a ei.
- Nu te superi –
zise cel'lalt –
Dar ca vremea
sa mai treaca,
Vrei sa-mi dai putin
batista
S-o miros si eu o leaca?
- Cu placere, vai de mine,
Are-un corp, ceva sublim,
Numai
cand o vezi iti vine
S-o
imbratisezi! Poftim!
Dupa ce a
mirosit
Parfumata estensila:
-
Nu cumva mata esti sotul
Albertinei
Gamazila?