De la Deva-nspre Cirnesti,
Intr-o
zi, asa, frumoasa,
Gelu Adamut,
atent,
Sofa mari, catre casa.
Nu era chiar prost, baiatul,
Si-nalt, n-a fost deloc,
Dar
credea ca-n viata asta
N-a avut
nicand noroc.
I-ar fi drag si
lui sa fie,
Nu sa fie tot un ghimpe
Si dispecer sa mai fie
Doar o
zi, cateva clipe.
Dar cum vine
cateodata,
Soarta l-a cam ocolit,
Si-orice post care apare
Il
prinde nepregatit.
Ce sa faca
bietul Gelu?
Desi i-a venit cam
greu,
S-a lasat in voia soartei
C-asa vruse Dumnezeu.
Si
cum stabatea soseaua,
Plina de nisip
si veche,
Simte ca ceva il pisca
Dinspre ceafa spre ureche.
Duce-o mana peste umar
Si prin
boarea de lumina,
Vede-n juru-i cum
se-nvarte
Si cum bazaie... albina.
L-a piscat din nou, si atuncea,
Gelu mana a intins-o,
Si-astepand sa zboare aproape
Intr-o clipa a si prins-o.
Si cum o tinea in palma,
Insa
fara a o inchide,
Auzi un glas: -
Gelutu,
Fii om bland, nu ma ucide.
Ca eu nu-s albina care,
Zboara, asa, din floare-n floare,
Ci o zana fermecata,
De-o ursita
vrajitoare.
Si daca ma lasi in
pace
Vie, fara suferinte,
Iti
voi implini prin vraje,
Intr-o ora,
trei dorinte.
- Bine! –
spune Gelu – bine!
Vreau sa
fiu, daca-i pe alese,
Mai frumos ca
domn Babau
Si sa am numai succese.
Sa ma vrea, sa ma doreasca
Toti ai mei, din sucursala,
Nu
cand este cate-o functie
Sa fiu tot
pe dinafara.
- S-a facut. A
doua care-i?
- Cum sunt mic si cam
nasol,
Sa fiu zdravan si puternic,
Sa am par, nu capul gol.
Si
sa am o mandra casa,
De se poate,
si-o cabana,
Si de poti, in
pantaloni,
Vreau o chestie babana!
- Se va face! – a zis
albina –
Daca asa ti-a fost
ideea
Dar sa nu mai pierdem vremea
Spune-mi si dorint-a treia.
- Mi-e cam greu – zise Gelutu
Vezi un cal colo-n pasune...
Vreau sa fiu, viril intocmai
Cum
e el, asa, pe bune.
- Si asta
ti-oi indeplini-o!...
De-acum, nu
esti oricine.
Domnul sa te aiba-n
paza
Si sa te tii tare... bine?
Ajungind acas’, se uita,
In vitrina, si se vede,
Nalt,
frumos ca Florin Piersic,
Chipes, ca
nu ii venea a crede.
Va
sa-zica, din dorinte,
Una sa se
fi-nplinit,
Repede, alearga-n baie,
Se dezbraca gol, grabit.
Si
uitindu-se-n oglinda,
Simte ca
nevoia-l scapa,
Fiindca pe pasune
calul,
N-a fost armasar, ci iapa!