Dedicatie Regretatului prieten Tibi
Hartman
De-ar sti taticul nost
din stele
Pe unde pasii ne mai duc,
Ar prinde Luna dintre ele
Lumina
sa ne dea-n amurg,
Si ne-ar
trimite dac-ar sti
Si Carul mic si
Carul mare
Cand noi strapunsi de
insomnii
Vedeam alint in orice
floare.
Ne-ar pune in palme
amintiri
Sa nu ne-atinga suparare,
Sub minunatele sclipiri
Aprinse-n cer, margaritare.
Ne-ar pune din cuptor pe masa,
Mireasma painii langa sare
Si
dorul lui aprins de casa,
Si-al
mamei intr-o-mbratisare,
Si
ne-ar chema duios pe nume
De
sarbatori in fiecare an:
Veniti,
copiii mei straini pe lume,
La
pieptul meu, Cornele si Emilian!
Un pumn de flori de primavara
Si
rosie, aprinsa, o muscata,
ti–as pune–n palme
scumpa mea Mioara,
Sa nu te-nfranga
viata niciodata.
Mi-as umple
buzunarul spart
De nuci si mere
coapte-n soare,
Iar de sub gene,
picurat,
Argint de lacrimi
lucitoare,
M-as aseza printre
bujori
In vechea curte-n sarbatoare,
Unde cu fratiorul meu de-atatea ori
Visind frumos, faceam carare.
Si prins de dorul mamei mele,
Cand steaua tatalui pe bolta-apare,
Imi intind mainile spre stele
Si
trecem impreuna in visare.
In
serile tarzii, cand sunteti luati
De
doruri printre gene-agale,
Iubitii
mei cei incercati, nu pregetati
De-a
va indoi, ca sunt cu voi pe cale.
Hateg
martie.2012