Nici lustrele de-argint nu-mi plac,
Nici ceru acoperit de stele,
Ci
dintre toate cel mai drag
Imi este
chipul mamei mele.
Vor trece
ani, pe ochi ninsoare,
Ramai aceeasi
c-altadata,
Voi ca sa sorb privirea
ta, de care,
N-am sa ma satur
niciodata.
Te voi iubi, ca
la-nceput
Si-am sa te asez mereu in
fata.
Iar lacrima am sa-ti sarut
Pe-obrazul insemnat de viata!
Dar daca, totusi intr-o zi,
N-o
sa mai fii pe a mea cale,
Eu,
tremurand ma voi opri,
Sa mangai
visurile tale.
14 decembrie
2000