Eu va spun, nu-i bascalie:
E-un
talent, si e pe bune,
Cine versuri
poate scrie
Cand nimic nu are-a
spune!
De vreo luna si jumate,
Nicio strofa chiar n-am scris,
Rime am, si pix, si toate...
Ce
nu am... nimic de zis.
Insa
azi, veni de sus,
Parca o hemoragie
De catrene, ce le-am pus,
Intr-o
mica poezie.
Acum, de rimat,
rima,
Poezia mea vioaie.
Insa
mama de-o citea,
Nu scapam fara
bataie.
Dar ce-am zis..., ca la
deruta,
S-o trimit si la un ziar,
Curios cam cati la suta
Ma vor
injura macar.
Ori sa-mi spuna,
cel putin,
Sa ma las, nene, de
scris,
Plini de draci si de venin
Ca-n poem nimic n-am zis.
Iata dar, c-am fost socat!
Versurile mele-apoase,
Criticii
le-au comentat,
Parca se si
luminase:
Ce metafore, culoare,
Ce imagini paralele,
Ce condei,
ce-ndemanare,
(Si-asta pusǎ-n
ghilimele)
Ce aprecieri, ce
stimǎ!
Viata-mi devenise
rozǎ...
Una mi-a cerut,
sublimǎ,
Sa-i trimit chiar si o
poza.
Fi'ndca, fara modestie,
E-un talent, si e pe bune,
Cine
poate versuri scrie
Cand nimic nu
are-a spune!
Valeriu Cercel