La unitatea de rachete
De langa un
oras, odata,
Facu un general –
Ionete –
O vizita inopinata.
Vorbim de-o unitate care
Era de varf, cu toata criza
Si-n
oastea noastra, prin urmare,
Avea
destul de mare miza...
Venind
pe drum, de la intrare
Vazu ca
treaba merge prost:
Pe patul pustii
din dotare,
Dormea o santinela-n
post.
Vreo trei soldati, avad
alaturi
O sticla goala de rachiu,
Zaceau intinsi pe niste paturi,
In rest, parea ca e pustiu.
Simti ca-si iese-ncet din fire,
Dar inca nu facu tam-tam;
Se-apropie de o cladire,
Privind
discret prin cate-un geam.
Vreo
doi sergenti, cu mutra bleaga,
Scriau scrisori pe niste file,
Alti patru invatau sa traga...
"La tintele" civile,
Iar la
depozitul de arme,
Simtind ca-ncepe
iar sa arda,
Gasi un altul care
doarme
Cand trebuia sa stea de
garda.
Pe urma, fara vreo
surpriza,
Mai consemna-n raport,
aici,
Ca trei soldati, atenti la
miza,
Jucau septic pe gloante mici.
Si-un ins, aproape cat un
munte,
Cu fata aiuristica,
Punea
grenadele pe frunte,
Facand
echilibristica.
Si ca sa-ncheie
cu flagrantul,
Mai vizita –
prin geam - PC-ul,
In care insusi
comandantul
Juca barbut cu SSC-ul.
De-acuma termina ocolul
Si
luminat si dumirit,
Scotand din
tocul lui pistolul,
Dadu alarma, in
sfarsit.
Se prezentara -
suparati -
In opt minute jumatate,
Cincizeci de mutre de soldati,
Avand vestoane sifonate.
Din efectivul de ostire,
Mai
ruginiti sau mai recruti,
Treizeci
erau in invoire
Iar douazeci erau
pierduti.
- Ce-i asta,
comandant? E bine?
Asa va pregatiti
de foc?
Si daca inamicul vine?
Va face praf pe toti, pe loc!
Acesta, cum simtea pe spate
Ca
toate apele il trec,
Strangand din
buzele crispate,
Tacea si inghitea
in sec.
- Traiti! In primul
rand, e pace,
Facu, ranjind,
soldatul Gelu,
Pe urma, cum sa ne
atace?
Pai, n-avem scut la Deveselu?