Am fost barbat indraznet, macho, liber
si aveam parul lung. Sotia mea m-a
cunoscut, nu invers; Mi s-a prezentat si
oriunde mergeam, ea era deja acolo...
sunt deja 12 ani de atunci. Pe vremea
aia eram un motociclist inrait, purtam
numai tricouri negre, blugi crestati,
cizme de motociclist si aveam... parul
lung.
Bineinteles ca aveam
si un outfit pentru ocazii speciale.
Atunci purtam un tricou negru, blugi
crestati si papuci de sport, adidasi,
albi.
Munca pe acasa era
ceva rar, pentru ca eu eram mereu cat
mai departe, pe drumuri. Dar imi iubeam
viata asa cum era ea.
Asa,
deci, m-a cunoscut ea. "Tu esti barbatul
viselor mele. Esti atat de... macho,
indraznet si... liber".
Cu
libertatea a fost in curand gata, pentru
am decis sa ne casatorim. De ce nu?!?
Eram un barbat indraznet, aproape liber
si aveam... parul lung. Bineinteles
toate astea numai pana la nunta. Cu
putin timp inainte imi zice: "Ai putea
si tu macar la frizer sa mergi, ca
totusi vin si parintii mei la nunta."
Treceau orele - NU,. ....
dupa cateva zile si lacrimi fara numar
de la ea... am lasat de la mine si mi-am
tras o frizura la moda cu par scurt,
ca......in cele din urma o iubeam, si ce
mai.... eram barbat indraznet, aproape
liber, nu mai aveam parul lung dar eram
ataaaaaaat de dulce. "Scumpul meu, eu te
iubesc asa cum esti! !!" - a exalat ea.
Viata era in regula desi
la cap imi era putin mai racoare.
Au urmat saptamani de
convieturire pasnica si duioasa pana
cand intr-o zi nevasta mea statea in
fata mea cu o plasa mare in brate. A
cumparat o camasa, o helanca (la
cuvantul asta deja am pielea gainii) si
o pereche de pantaloni, noi noute si imi
zice: "Probeaza si tu astea, te rog! "
Au trecut zile, au trecut
luni si nenumarate servetele imbibate cu
lacrimi de la ea... ca in cele din urma
sa las de la mine si sa port camasa,
helanca (hrrrrr) si pantaloni de stofa.
Au urmat pantofi negri, sacou, cravate
si pardesiu. Dar eram barbat indraznet,
super misto si cu parul scurt.
Apoi a urmat cea mai mare lupta,
Lupta pentru motocicleta. Bineinteles ca
nu a durat mult, pentru ca in costum
negru si cu permanenta frecare si
topaiala pe motocicleta nu poti lupta
mult. In afara de asta pantofii negri de
lac erau de asemenea o "forta" fragila.
Dar ce mai conta, eram barbat chipes,
aproape liber, conduceam un combi si
aveam parul scurt.
Cu anii
au mai urmat multe alte batalii, pe care
eu le-am pierdut in oceanul ei de
lacrimi. Eu spalam, eu calcam, eu faceam
cuparaturile, am invatat slagare pe de
rost, beam vin rosu dulce si faceam
plimbarea de duminica. "Dar si ce?!?" -
imi ziceam eu... eram un pampalau,
asuprit, ma simteam naspa si aveam parul
scurt...
Intr-o buna zi,
scumpa mea nevasta statea in fata usii
cu valizele impachetate si mi-a zis: "Te
parasesc!" Uimit si socat o intreb
pentru ce motiv. "Nu te mai iubesc,
te-ai schimbat atat de mult. Nu mai esti
omul pe care l-am cunoscut eu odata." -
mi-a zis ea, trantindu-mi usa in nas.
De curand am intalnit-o
iarasi. "Noul" ei (masculul) este un
motociclist paros, cu blugi crestati si
tatuaje care... se uita la mine plin de
compasiune.
Cred ca o sa-i
trimit cadou o sapca!