Un om si un caine mergeau pe un drum.
Omul se bucura de frumusetea
zilei, cand, deodata isi dadu seama ca
de fapt murise.
Isi aducea acum
aminte clar ca murise iar cainele care
mergea langa el, murise chiar cu mai
multi ani in urma.... Se intreba "...
oare unde duce drumul asta?"
Dupa o vreme ajunsera amandoi in
dreptul unui gard inalt de piatra.
Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca
era facut dintr-o marmura foarte fina.
Mai sus pe colina, gardul era intrerupt
de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazu ca era
incrustata cu perle iar aleea care ducea
spre ea parea pavata cu aur. El si
cainele sau se apropiara de poarta si
atunci observa intr-o parte, un om
sezand la un birou.
Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
-
Aici e Raiul - raspunse acesta.
-
Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne
dati putina apa ?
- Bine'nteles,
intrati inauntru. Am sa trimit imediat
vorba sa vi se aduca niste apa cu
gheata. Facu un gest si poarta incepu sa
se deschida.
- Prietenul meu, poate
intra si el ? - intreba calatorul
aratand inspre caine.
- Imi pare
rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se
intoarse si isi continua calea pe care
pornise impreuna cu cainele sau.
Dupa inca o plimbare lunga si pe
varful unei alte coline, pe un drum
prapadit de tara, dadura de o ferma a
carei poarta parea ca nu avusese zavor
niciodata. De gard, nici vorba.
Se
apropie si vazu un cetatean sezand,
rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma! - i se adresa el.
Aveti cumva putina apa?
- Da,
desigur... e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu? - aratand
catre caine.
- Trebuie sa fie si o
strachina chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o
cismea veche, cu pompa. Omul si cainele
baura pe saturate. Dupa ce terminara, se
inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta ? - intreba
calatorul.
- Asta este raiul.
-
Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva
mai jos pe drumul asta, mi-a zis ca
raiul este acolo unde era el.
- Te
referi la locul acela cu aleea de aur si
zid de marmura ?... Ala e iadul.
-
Si nu va deranjeaza ca ei folosesc
acelasi nume ca Dv. ?!...
- Din
contra, suntem fericiti ca ei ii triaza
intai pe cei care sant gata sa-si lase
in urma prietenii cei mai buni.
*
Uneori ne miram de ce
prietenii continua sa redirectioneze
glume spre noi, fara a ne scrie un
singur cuvant. Poate asta ar fi o
explicatie: Cand esti ocupat, dar vrei
totusi sa mentii contactul cu prietenii,
ce faci? Redirectionezi mesajele primite
si glumele care le-ar putea aduce un
zambet!
Nu ca nu as avea ce face,
dar ma gandesc si la altii, de cite ori
vad ceva frumos sau interesant.
Deasemenea ca sa stii ca nu esti uitat,
ca ti se mai acorda inca importanta, ca
esti iubit, ce crezi ca-ti trebuie ?
Un mesaj sau o gluma redirectionata din
partea prietenilor tai...
Asa
ca, data viitoare, cand vei primi un
mesaj sau o gluma, nu te gandi la ea
doar ca la "inca o gluma redirectionata
", ci la faptul ca cineva s-a gandit la
tine astazi si ca prietenul tau de la
capatul celalalt al computerului, a vrut
sa-ti trimita un zambet !
Sunteti cu toti bineveniti la
strachina mea oricand!
P.S.
Textul nu-mi apartine si nici nu stiu al
cui este, dar este un minunat indemn
la... prietenie