Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul
unui mare oras si a inceput sa le spuna
trecatorilor ca are cea mai frumoasa
inima din imprejurimi.
Nu dupa
multa vreme, in jurul lui s-a strans o
mare multime de oameni si toti ii
admirau inima care era intr-adevar
perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un
semn, nici o fisura. Da, toti au cazut
de acord ca era cea mai frumoasa inima
pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era
foarte mandru de inima lui si nu
contenea sa se laude singur cu ea.
Deodata, de multime s-a apropiat un
batranel. Cu glas linistit, el a rostit
ca pentru sine:
- Si totusi,
perfectiunea inimii lui nu se compara cu
frumusetea inimii mele.
Oamenii
din multimea stransa in jurul tanarului
au inceput sa-si intoarca privirile spre
inima batranului. Pana si tanarul a fost
curios sa vada inima ce indraznea sa se
compare cu inima lui. Era o inima
puternica, ale carei batai ritmate se
auzeau pana departe. Dar era plina de
cicatrici, de locuri unde bucati din ea
fusesera inlocuite cu altele care nu se
potriveau chiar foarte bine, liniile de
unire dintre bucatile straine si inima
batranului fiind sinuoase, chiar
colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din
loc in loc lipseau bucati intregi din
inima si acolo se vedeau rani larg
deschise, inca sangerande.
-
Cum poate spune ca are o inima mai
frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
Tanarul, dupa ce examinase
atent inima batranului, si-a ridicat
privirea si i-a spus razand:
- Cred
ca glumesti, mosnege. Priveste la inima
mea – este perfecta! Pe cand a ta
este toata o rana, numai lacrimi si
durere!
- Da, a spus bland
batranelul. Inima ta arata perfect, dar
nu mi-as schimba niciodata inima cu
inima ta. Fiecare cicatrice de pe inima
mea reprezinta o persoana careia i-am
daruit dragostea mea – rup o
bucata din inima mea si i-o dau omului
de langa mine, care adesea imi da in
schimb o bucata din inima lui, ce se
potriveste in locul ramas gol in inima
mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt
masurate la milimetru, raman margini
colturoase, pe care eu le pretuiesc
nespus de mult deoarece imi amintesc de
dragostea pe care am impartasit-o cu cel
de langa mine.
Uneori am daruit
bucati din inima mea unor oameni care nu
mi-au dat nimic in schimb, nici macar o
bucatica din inima lor. Acestea sunt
ranile deschise din inima mea, gaurile
negre... a-i iubi pe cei din jurul tau
implica intotdeauna un oarecare risc. Si
desi aceste rani sangereaza inca si ma
dor, ele imi amintesc de dragostea pe
care o am pana si pentru acesti oameni;
si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi
sa se intoarca la mine si sa-mi umple
locurile goale cu bucati din inimile
lor. Intelegi acum, dragul meu, care
este adevarata frumusete a inimii? a
incheiat cu glas domol si zambet cald
batranul.
Tanarul a ramas tacut
deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi.
S-a apropiat apoi timid de batranel, a
rupt o bucata din inima lui perfecta si
i-a intins-o cu maini tremurande.
Batranul i-a primit bucata pe care a
pus-o in inima lui. A rupt apoi o bucata
din inima brazdata de cicatrici si a
pus-o pe inima tanarului. Se potrivea,
dar nu perfect, pentru ca marginile erau
cam colturoase.
Tanarul si-a
privit inima, care nu mai era perfecta,
dar care acum era mai frumoasa ca
niciodata, fiindca in inima candva
perfecta pulsa de-acum dragoste din
inima batranelului. Cei doi s-au
imbratisat, si-au zambit si au pornit
impreuna la drum.
Cat de trist
trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii
cu o inima intreaga in piept! O inima
perfecta, dar lipsita de frumusete...