A fost odata un taran sarac si cinstit,
roman. (El putea fi deopotriva bulgar,
bosniac, albanez, slovac, polonez sau
ucrainian, importante fiind - in acest
caz - saracia si cinstea. De altfel, in
variante, legenda circula si in
folclorul nou al amintitelor popoare).
In satucul sau natal, izolat de
lume, se zvonise ca undeva departe,
peste noua mari si noua tari, s-ar fi
aflat o baroneasa instarita, cu darnicie
fara seaman, care sar fi numit Uniunea
Europeana. Si zvonul nu era numai zvon,
caci vazuse omul prin vecini, ba pe
unul, ba pe altul, falindu-se cu
darurile acesteia.
Intr-o buna
zi si-a luat toiagul si a purces la
drum. A batut la poarta palatului si i
s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit,
l-a poftit sa sada si, fiindca era peste
masura de ostenit, l-a imbiat cu
Coca-Cola si guma de mestecat. taranul a
gustat cu masura din buc ate si
nerabdator, si-a spus pasul:
"Marita Doamna Uniune, am auzit ca
faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa,
pamant bun, ape limpezi, am si paduri.
Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut,
aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa
lucrez bine as avea nevoie de o pereche
de incaltari. Sunt descult si mi-e frig.
Doar atat iti cer".
Doamna
Uniune Europeana l-a masurat din cap
pana in picioare si a ramas cu privirea
pironita la degetele acestuia, vinetii,
infrigurate, batatorite si prafuite de
drum. Apoi a glasuit:
"Omule,
esti descult si eu te inteleg... Dar,
tot ce-ti pot oferi este o basca. Una
noua si de calitate europeana - Armani.
tine de frig, de ploaie."
Omul a luat basca, a oftat
dezamagit, a multumit si a facut
calea-ntoarsa spunandu-si:
"Totusi e doamna buna. Putea sa
nu-mi dea nimic".
A trecut
iarna si din gerurile sale cumplite,
omul a iesit destul de bine, doar cu un
deget degerat. Apoi vara istovindu-se, a
purces iar pe lungul drum al Doamnei
Uniuni, spunandu-i pasul vechi:
"Sunt descult. O pereche de
incaltari mi-ar prinde tare bine".
Doamna l-a privit cu intelegere si
caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola,
oferindu-i iar o basca nou-nouta, de
firma.
"Daca-i degeaba, merita
s-o iau" isi spune la intoarcere
taranul cel sarac si cinstit.
Iarna a trecut cu chiu cu vai si in
afara altui deget de la picior, numai
unul, degerat si amputat de doctor, omul
n-a avut de suferit.A urmat primavara,
vara si pe cand frunzele s-au
ingalbenit, taranul si-a amintit de
Doamna cea darnica, pornind iar spre ea,
sa-si incerce norocul. Dinaintea
acesteia si-a baut cu pofta paharul de
Coca-Cola, ba a mai cerut inca unul,
caci incepuse sa-i placa, dar de intors
s-a intors tot cu o basca.
Totusi nu s-a dat batut. An dupa an
a strabatut calea plin de speranta,
primind cu politete stiutul dar. Pana
intr-o iarna, cand zapezile si gerurile
au fost mai amarnice ca niciodata. Prins
cu treburile, picioarele i-au degerat si
doctorul a trebuit sa i le amputeze,
spre a-i salva viata.
Purtat pe
brate de vecini, omul a batut la poarta
Doamnei Uniuni care, iute, si-a dat
seama de trebuinte, facandu-i cadou un
carucior de invalid, cu rotile, nou si
stralucitor, avand douazeci si una de
viteze si telecomanda. Omul a multumit
si intorcandu-se in satul sau cu
masinaria cea aratoasa a starnit mari
invidii. De aici i s-a tras un necaz:
intr-o noapte a fost calcat de hoti.
Acestia nu gasisera mare lucru, dar
plecasera acasa cu saci intregi de
basti. Oameni cu frica de Dumnezeu, ii
lasasera, totusi, caruciorul.
In
prag de iarna, taranul s-a pomenit
astfel fara nici o basca.
Asezat
comod in caruciorul sau silentios, a
pornit iar cale de noua munti si noua
tari, s-a infatisat Doamnei Uniuni si
i-a spus:
"Marita Doamna, m-au
calcat hotii si acum, la caderea
zapezii, sunt cu capul descoperit.
Fii buna si da-mi o basca, fiindca
stiu ca ai si poti".
Doamna l-a
masurat din cap pana la brau (acolo unde
incepea carutul) si ganditoare i-a spus:
"Bade draga, eu te inteleg.
Dar, tot ce-ti pot darui acum este o
pereche de incaltari. Apropo, asa cum te
vad, cred ca nu poti munci. Nu-mi vinzi
mie pamantul dumitale? Cu banii primiti
ai putea sa-ti cumperi cea mai buna
basca".
Aceasta legenda, ca
orice bucatica de folclor, are autor
necunoscut. Dar personajele, din pacate,
le vedem in fiecare zi in jurul
nostru...