O femeie batrana din China avea doua
vase mari, pe care le atarna de cele
doua capete ale unui bat, si le cara pe
dupa gat. Un vas era crapat, pe cand
celalalt era perfect si tot timpul
aducea intreaga cantitate de apa.
La sfarsitul lungului drum ce ducea
de la izvor pana acasa, vasul crapat
ajungea doar pe jumatate.
Timp de
doi ani, asta se intampla zilnic: femeia
aducea doar un vas si jumatate de apa.
Bineinteles, vasul bun era mandru de
realizarile sale. Dar bietului vas
crapat ii era atat de rusine cu
imperfectiunea sa, si se simtea atat de
rau ca nu putea face decat jumatate din
munca pentru care fusese menit!
Dupa 2 ani de asa zisa nereusita,
dupa cum credea el, i-a vorbit intr-o zi
femeii langa izvor: "Ma simt atat de
rusinat, pentru ca aceasta crapatura
face ca apa sa se scurga pe tot drumul
pana acasa!"
Batrana a zambit:
"Ai observat ca pe partea ta a
drumului sunt flori, insa pe cealalta
nu? Asta pentru ca am stiut defectul tau
si am plantat seminte de flori pe partea
ta a potecii, si, in fiecare zi, in timp
ce ne intoarcem, tu le uzi. De doi ani
culeg aceste flori si decorez masa cu
ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai
exista aceste frumuseti care
improspateaza casa."
Concluzie?
Fiecare din noi avem defecte.
Insa defectele ne fac viata impreuna mai
interesanta! Trebuie sa luam fiecare
persoana asa cum este si sa cautam ce e
bun la ea.
Deci, va urez sa nu
uitati sa mirositi florile de pe partea
voastra a drumului!
Crapatura
vasului nu inseamna sfarsitul, ci
posibilitatea de a face ceva diferit!
Comentariu articol: cristina - 4 Mar 2007