Anul acesta, lasatul secului de branza
”a cazut” pe 1 Martie, in
ziua de Martisor. Aceasta zi este
consemnata in calendarul nostru crestin
ortodox ca “Duminica izgonirii
lui Adam din Rai”, zi in care se
tin o seama de obiceiuri si traditii,
care ii apropie pe oameni de Dumnezeu.
Este duminica “iertaciunii”
pentru ca bunii crestini merg in vizita,
iertandu-si neintelegerile din viata de
zi cu zi. A fost o zi frumoasa,
linistita, cu mult soare, in multe sate
din inima Baraganului; spre seara, mai
ales tinerii, aprind focuri la
raspantiile drumurilor. Inceputul
postului Invierii Domnului, incepe
asadar, printr-un foc purificator care
isi are inceputurile in vremea
crestinismului primar si poate chiar mai
inainte.
Dar dis de
dimineata...
- Taica parinteleee...
taica parinteleee!
Inca nu ma
trezisem. Deschid un ochi (cu stangul
vad mai bine) si fixez ceasul de pe
televizor; sase si cinci minute. La
poarta, cineva striga de parca incepea
“Descult” de Zaharia Stancu.
Latra cainele, o masina a trecut grabita
pe ulita... Mai... dar ce s-o fi
intamplat la ora asta?! Il vad la poarta
pe Pompidu (un tigan care a mancat
bataie la Paris, in urma cu cativa ani,
langa Muzeul Pompidou de unde i se trage
si porecla) care a venit saptamana asta
din Italia. Ii fac semn cu mana ca l-am
vazut, ma imbrac si ies la poarta:
-
Ce s-a-ntamplat, mai Pompidu, de vii la
ora asta?
- Taica parintele, imi
raspunde cu o voce plangareata, a nascut
”mia cara” Faustina... a
nascut... taica parintele, azi noapte,
doi "bambini"...
Cu toate ca iesisem
nervos la poarta, cu gandul sa ma cert
cu Pompidu, daca nu a venit cu o treaba
serioasa, cuvintele lui m-au
bine-dispus.
- Si... eu ce trebuie
sa fac? am intrebat nedumerit.
- Te
rog frumos, taica parinte, da-mi o
sticla de vin sa fac cinste la... Il
priveam sa vad daca vorbeste serios sau
are chef de gluma!
- Mai...
Pompidu... eu am carciuma?... pentru asa
ceva vii tu la mine la ora asta...? Stii
cat e ceasul?
- Nu stiu, taica
parintele, te rog nu te supara... stiu
ca ai vin de la “mosi”.
- Am... i-am raspuns rastit, dar il
am la biserica... la primavara cand fac
curat in curtea bisericii il am pentru
cine ma ajuta...
- O sa va ajut si
eu... pe cuvant de onoare!
- Dar ce
nume le-ai pus la copii? m-am pomenit ca
l-am intrebat cu o curiozitate
neprefacuta.
- Obama si Preambul!
- Obama si Pre-am-bul!?...Obama te
inteleg, cu toate ca nu sunt de acord,
dar... Pre-am-bul???
- Sa vezi,
taica parintele, eu si Faustina n-am
stiut ca avem gemeni, pentru ca nu si-a
facut “geometria”.(mi-a
venit sa rad pe “dinauntru”,
ca Pompidu era mai familiarizat cu
reparatia masinii decat cu consultatia
medicala).
- Poate ecografie!
-
Asa, cum ati zis, si cand am fost la
spital sa nasca... l-a nascut pe
Obama... dar era cam mic, s-a mirat si
doctoru, l-a dat la asistenta: sa-i faci
la fisa medicala un preambul, i-a zis...
si paaac... Faustina a mai nascut un
bambini. Si i-am pus numele Preambul ca
ne-a placut cum suna!
- Si cum ai
sa-l strigi cand va fi mare?
- ...?
Om vedea noi...
- Pompidu, uite care
e treaba (am devenit mai grav) nu am vin
acasa, vino la pranz la biserica si-ti
dau.
Am intrat in casa multumit
ca parohia mea s-a marit cu inca doua
suflete, si unde mai pui, cu un nume
atat de celebru!
Am mai intarziat
cateva minute si am plecat la biserica.
Am intrat in curte, am mers pe alee pana
la clopotnita, si in stanga, in livada
de pruni, stiam un colt unde cresteau
ghiocei. Nu m-am inselat. In iarba
verde, langa zidul rosu de caramida,
cateva smocuri de ghiocei ma priveau
speriati. Am luat cativa, am intrat in
biserica si i-am pus la icoana Maicii
Domnului, la axionita. E 1 Martie!
Dupa Sfanta Liturghie, le-am vorbit
celor prezenti despre post. Insusi Iisus
Hristos a postit 40 de zile si 40 de
nopti si tot El ne-a invatat cum sa
postim: ”Iar tu cand postesti,
unge parul tau si fata ta o spala, ca sa
nu arati oamenilor ca postesti, ci
Tatalui tau celui din ceruri care vede
in ascuns si-ti va rasplati”...
Postul pastreaza sanatatea trupului si
da aripi sufletului, spunea parintele
Cleopa. Postul este de folos in vreme de
nenorociri si necazuri, si este bun in
vederea izbavirii de primejdii viitoare
precum si in vreme de intristare. Postul
trebuie insotit de rugaciune si
marturisirea pacatelor. Sfintii parinti
ai Bisericii lui Hristos lauda si
recomanda postul cu multa staruinta.
Auziti ce spune Sfantul Ioan Gura de
Aur: ”Postul potoleste
zburdalnicia trupului, infraneaza
poftele cele nesatioase, curateste si
inaripeaza sufletul, il inalta si-l
usureaza. (Omilia a-X-a la Cartea
Facerii,cap.I) Sfintii ucenici si
apostoli ai Domnului nostru Iisus
Hristos slujeau postind, dupa cum ne
scrie marele Pavel aratand ca nici in
suferintele sale nu lasa postul:
”In batai, in temnite, in
tulburari, in osteneli, in privegheri si
posturi(II Cor. VI,5).
Cand am
iesit din paraclis, sa merg acasa, am
privit biserica imbracata in stele - ba
nu – in schele, si mi-au venit in
minte versurile lui Blaga:
“Cladita din nisip, din piatra
de nisip
Aceasta catedrala dainuie
in vant
N-o clatina nimic, nici
zbucium din pamant
Prin veac candva
s-o dezbraca de schele
Ea n-are unde
sa se prabuseasca
Temei afland in
campul dintre stele”.
Preot Nicolae Trusca
Parohia
Negoiesti