Despre invidie si costurile integrarii euro

Azi imi faceam de lucru prin curte, cand aud ca striga la poarta Faustina-ursareasa:

- Parinte, vino repede sa-l impartasesti pe Pompidu, ca nu stiu ce are!

N-am avut timp sa-i mai raspund, ca a plecat grabita.

Am intrat in casa, mi-am imbracat reverenda, am luat epitrahilul, aghiazmatarul si Sfanta Impartasanie, am traversat soseaua si, dupa cateva case, pe o ulita, am ajuns la Pompidu. In curtea casei erau vreo 20 de tigani-ursari. N-am retinut nici o figura, ci numai palarii, mustati mari stufoase, pantofi alb cu negru, fuste lungi, rosii, verzi, albastre si crete. „Buna ziua, buna ziua!”, „Saru’ mana parinte!”. Am intrat in casa. In varful patului sta Pompidu turceste, cu palaria pe cap si rezemat de o plapuma, facuta gramada la spate, probabil sa nu se rastoarne. Era neras, si mustata mare si stufoasa ca a lui Tudor Gheorghe, ii scoteau in evidenta ochii rosii de plans si dupa cum aveam sa-mi dau seama mai tarziu, avea o cadere nervoasa. Eram in camera doar noi doi si stand in fata lui, cu cartea deschisa in mana, Pompidu incepe sa-mi vorbeasca rar si apasat:

- Taica parinteleee… te-am chemat sa ma spovedesti si sa-ma-mpartaseeesti… pentru caaa vreau sa ma spanzuuur… si nu vreau sa mor nepregatiiit!

Chestia asta e tare de tot – am gandit.

- Mai, Pompidu, m-ai chemat aici sa glumesti cu mine? Ce vorba e asta, ca vrei sa te spanzuri?

- Sa vezi ce-am patit, parintele! Acum vreo patru ani, nu mai tiu bine minte, cand intrasera americanii peste Sadam, i-am zis lui Pardalian: hai sa mergem si noi in Franta, la Paris, sa castigam un ban cinstit! Pardalian canta la acordeon si eu aveam o toba – stii ca eu le am cu percutia – si am zis sa cantam prin Paris, pe euro, ca aici nu ne ajung banii. II iau pe Pardalian, acordeonul si toba si, cand ajungem la Paris, nimerim langa muzeul George Pompidou. (Isi ia palaria de pe cap si incepe sa-si faca vant cu ea.) Cantam noi ce cantam si, la un moment dat, vedem o madmazela si incepem: comant sa va… comsi, comsi, comsa… tujur lamur (cand l-am auzit, am inceput sa rasfoiesc cartea si ma frecam cu mana la ochi de parca atunci m-as fi trezit din somn) si parintele, cand am percutat la toba, s-a speriat madmazela, ca-nceput sa tipe! Si parinteleee… au aparut doi caraliii… si-au inceput sa ne ia la cafteala… si da-i, si da-i. Pardalian a fugit, si-am ramas singur, mi-au dat cu toba-n cap si ma loveau cu picioarele… si cu pumnii… si m-au facut porc… ca strigau la mine: purcua? purcua? Si tipam ca din gura de sarpe, parinteleee… ca m-au luat drept american (imi venea sa mor de ras, aveam dureri de piept) ca francezii nu se inteleau cu americanii, daca sa inceapa razboiul cu Sadam si unul din caralii a inceput sa strige la mine… la bouche! la bouche! ca aveau necaz pe Bush… si nu stiu ce-a avut in cap, parintele, ca-cand mi-a dat un pulan peste gura mi-au zburat toti dintii (si Pompidu isi prinde mustata cu amandoua mainile si-si ridica buza, aratandu-mi dintii pusi, din metal galben, impanati cu mancare). M-au facut numa’ sange parintele, m-au rezemat de muzeu’ Pompidou – de atunci imi zic toti tiganii Pompidu – si sa vezi, madmazela, care se uita cum mananc bataie, vine la mine si-mi spune: ansante de votri conesans… pleaca, fa, de aici, ca nu-ti mai cant nici o sansoneta… nu vezi ca m-au caftit astia de m-a gasit bazdacu’?

M-am aplecat sa ma leg la sireturi, chiar daca nu era nevoie.

- Ia asculta, ma, Pompidu – am devenit grav si serios – nu-mi mai povesti ce-ai facut la Paris, spune-mi, de ce vrei sa te spanzuri? Ce legatura are Parisul cu spanzuratoarea ta?

- Are parintele, ca dupa bataia aia, nu mi-a mai trebuit nimic, am venit acasa, da’ Pardalian a ramas acolo, si alaltaieri a venit cu un Mercedes si 10.000 de euro. De asta vreau sa ma spanzur, de oftica si invidie pe Pardalian! Am incercat sa ma spanzur noaptea trecuta in pat, m-am tras cu franghia de gat de ma dor galcile si vreau sa ma duc la doctor sa imi dea ceva de galci, si saptamana viitoare ma spanzur.

Ma uitam la Pompidu si nu stiam cum sa reactionez.

- Pompidu, uite ce m-am gandit, tot suntem adunati aici – si ma uit pe fereastra, afara – e curtea plina. Ce-ar fi sa te spanzuram acum, de nucul ala din curte? Oricum Dumnezeu n-o sa te ierte, dr…ul o sa rada de tine, si-o sa rada tot satul… de tine, de copiii tai si de nepotii tai!

- Parintele, cred ca Europa o sa-mi salveze viata, ca am o nepoata nascuta in ianuarie, anu’ asta, si i-am pus numele de Europa, poate din cauza ei sa ma razgandesc…

Probabil, datorita curentului, s-a deschis usa la camera si… s-a auzit o stire la televizor: „Politia din Franta a arestat mai multe persoane care incendiasera o colonie de rromi, de la periferia Parisului, originari din Romania.” Pompidu isi pune palaria pe cap si striga:

- Faustinooo… inchide usa!


Peot Nicolae Trusca parohia Negoiesti