Atat de multe rele despre soacra
S-au scris, s-au spus si se mai
cleveteste,
C-ar fi otrava, ciuma,
c-ar fi cam acra...
La mine insa, nu
se potriveste...
Si nu c-as
vrea ca sa va bag in boale,
Nici sa
ma laud, ori sa fac gargara,
V-o
spun pe bune, nu-nsir vorbe goale,
Cunosc o soacra, extraordinara!
De-atatia ani traind cu ea in casa,
Nu stiu sa-mi fi facut o mutra acra,
E o femeie, bine chiar aleasa,
Ca d-aia zic, mai rar o asa soacra
(!)
De cum ma scol din pat de
dimineata,
(Doar sa vedeti de mine
cat ii pasa!)
N-apuc macar nici sa
ma spal bine pe fata,
Cafeaua si
tigara-mi sunt pe masa,
Apoi
cand plec, frumos ea imi aseaza
La
gat cravata, chiar si nodu-l face,
Iar parul, ca n-am mult, mi-l
aranjeaza,
La dunga, apretat, la
patru ace;
Cand vin
acas’, m-asteapta bucuroasa,
Si-asta mereu, nu c-ar fi zi de
leafa,
De-atata stres, sa sufar nu
ma lasa,
Masaj la tample-mi face si
la ceafa;
Un sprit in plus imi
da, cand vine cina,
Ce-o pregateste
numai pentru mine,
Iar cand ma culc,
tot ea stinge lumina
Si-apoi... nu
va mai zic, ca mi-e rusine.
Acum, tu cititor care rosesti,
De nu ma crezi, ti-o spun, ca nu
mi-e greu:
E soacra norei mele, din
Pitesti
Si mama lui Costel...
baiatul meu!
Valeriu Cercel