Mama

Din amintiri ce se destrama,-n amurgul vietii, regasesc
Mereu, parca, o alta mama, care, la varsta mea, firesc,
Am inteles ce se-ntampla, cum altfel ea mi-a aparut
Prin ochii si prin mintea mea in timp ce-ntruna am crescut ;

O vad si-acum, ce vis frumos ! la patru anisori ai mei,
Cand o priveam numai de jos, tot agatat de fusta ei,
Trebaluind cu bucurie, spala, calca, si-apoi bucate,
De-aveam impresia ca stie ca sa le faca ea pe toate,

Dar cand crescusem putintel, facand "cei sapte ani de acas’"
Fi’nd primul ei invatacel, si "corijent" nu am ramas (!)
Eram convins suta in mie, si cat de mult o admiram,
Ca dumneaei mai multe stie chiar decat eu mi-nchipuiam!

De-abia prin scoala, eu boboc, stiind ce-i prin abecedare,
Cand imi gasea ac de cojoc, aveam un semn de intrebare,
Iar pe la saispe, in liceu, ca mine cine mai era (!)
Ii raspundeam, si cu tupeu, ca nu e chiar cum zice ea,

Ca pe la optuspe... ce ani! mergand la dans cu prima fata,
Cand s-a zgarcit mama la bani, mi s-a parut ca-i demodata...
La douazeci si cinci ajuns, cu facultate, sus de nas,
Ma minunam, mai pe ascuns, cat de... in urma a ramas (!)

Iar pe la patruzeci, povata, se intampla ca ii ceream,
Stiind atat de multe-n viata, cam dupa ce eu hotaram,
Iar la cinzeci... n-o deranjam, si nu eram intr-o ureche...
Asa pe-atuncea o vedeam, batrana si de moda veche…

Dar iata ca la saizeci si... multi dintre voi nu va dati seama
Cam cat de mult eu mi-as dori un sfat, o vorba de la mama,
Cu scoala veche ce-a facut, prin ce-a trecut in anii grei,
Sa o admir ca la-nceput cand ma tineam de fusta ei,

Chiar de mi-ar fi putin cam teama, cicalitoare cum e ea,
As asculta-o ca mi-e mama si mai ales la varsta mea,
Ca ce patesteee, nu va spui, taticu’, da’ nu-i suparat...
Si-acuma sta pe capu’ lui... ca sa se lase de fumat !

Valeriu Cercel