Seful meu, domnul Georgica,
Om
integru, respectat
La birou, la
una mica,
De tot natu-i salutat (!)
La frizer, la laptarie,
Prin talcioc si cand mai iese
Cu
Tantica lui nurlie,
De soferi si
florarese,
Chiar
si-afar’, in deplasare,
Fi’nd a’ lui subordonat,
N-am vazut vreunul care
Pe el
nu l-a salutat,
Pana luni, la
Eforie,
Cand facuram un ocol,
Delegati la Cisnadie,
Dupa
colt, la Techirghiol,
Sa ne
ungem cu noroi,
Ca din iarna, din
Bucegi,
Reumatici amandoi,
Leac
mai bun nu-i sa te dregi,
Numai
ca, unsi cu noroi
De la talpi
pan’ la chelie,
Dezbracati, ca
dracii goi,
Cin’, pe
sefu’, sa-l mai stie (?!)
Aratand in fundul gol,
(Ma
iertati de-acest cuvant)
Sub
beneficul namol,
Toti o apa si-un
pamant,
Pan’ ce-apar vreo
cativa insi,
Cum sedeam noi la
uscat,
Ne masoara si... surprinsi,
Cu respect m-au salutat,
Ca
apoi, mai multi din gloata
Exclamand
"ooo !" se mirau,
Si-unii chiar, ca
la armata,
Cu-n salut ma onorau,
Ca de marti, sefu’ meu,
Gica,
Din orgoliu, fanatism,
Ma
uraste,-mi poarta pica,
Pentru-al
meu... reumatism!
Valeriu
Cercel