Te stiu de mult, mi te agati in fiecare
zi de picioare, umil si mieros ca un
cersetor. Intorc ingretosat capul si te
aud cum ma injuri pe la spate de mama.
N-ai nevoie de banul meu, obrazul ala
gros iti plesneste de sanatate, dar asa
te-ai invatat: sa ma buzunaresti, sa ma
fraieresti, sa ma faci. Pentru tine, am
fost intotdeauna un prost bun de jefuit.
Ai mei m-au invatat sa las de la mine,
sa invat, sa las loc de buna ziua si
chiar sa fiu capos ca sa razbesc, dar nu
mi-au zis nimic despre tupeu.
Tu, maestru al tuturor smecheriilor,
ai tupeu din plin. Ce altceva decat
tupeul te impinge sa cersesti azi
solidaritatea mea? Spui ca ti-e greu, ca
trebuie sa fim solidari in fata crizei.
Eu, solidar cu tine?! N-am nimic de-a
face nici cu hotia, nici cu prostia ta.
Cand tu te-ndopai, eu strangeam cureaua.
Cand tu petreceai la iarba verde cu mici
si bere, eu strangeam gunoiul in urma
ta. Cand tu incingeai folcloristele de
toate sarbatorile legale, eu faceam ore
peste program. Cand tu te uitai la filme
porno pe o poala de bani la stat, eu
bagam sambete si duminici la privat ca
disperatul. Stiu ca nu-ntelegi cum e cu
privatul decat daca are si un Channel in
coada.
Acum descoperi ca e
criza si-mi ceri sacrificii, facandu-mi
parada de austeritate. Economisesti
foile din imprimanta sau stingi un bec
in camera, ca sa te vada strada ca si tu
te restrangi. Promiti sa-i miluiesti pe
saraci cu leafa ta pana la sfarsitul
anului, ca sa ma convingi ca si tu
suferi. Ce-ti lua sa te gandesti la
"austeritate" anul trecut, cand te
spargeai in chermeze electorale? Acum
imi vinzi chifla ca faci reforma, cand,
de fapt, tu ma scobesti in buzunar sa-ti
achit nota de plata.
Cauti sa
scoti bani din piatra seaca, de la mame
si batrani, in loc sa-i pui pe bogatii
tai, inavutiti din contracte cu statul,
sa fie ei solidari cu tine. Un singur
sfat iti dau: sa nu te atingi de
pampersii lui fi-miu. E spre binele tau,
crede-ma!
Doar placerea de a ma
umili este pe masura tupeului tau
monstruos. Ma umilesti la circa
financiara, cand ma plimbi pe la cinci
ghisee ca sa-mi iei banii, cu aceeasi
placere cu care ma umilesti in spital,
cand imi arati buzunarul halatului sau
cand ma trimiti sa-mi aduc medicamentele
de acasa.
Te-ai obisnuit sa
tac, sa bag capul in pamant, sa trec cu
vederea, cand ma claxonezi isteric pe
trecerea de pietoni. Printr-o gluma
nefericita a istoriei, m-ai luat in
primire inca de la nastere. M-ai
condamnat sa fiu solidar cu tine, oricat
de solitar as fi vrut eu sa fiu. As fi
avut posibilitatea sa fug, dar, din
frica sau lasitate, am ramas, ca sa ma
faci tu mioritic in talk-show-uri si in
gazete.
Ai o mie de fete, esti
peste tot, pe strada si la televizor. Nu
stiu cum sa-ti zic: ar fi prea putin sa
te numesc Stat, prea mult sa-ti spun
Romania. Esti Fratele meu mai mare,
manelistul. Stiu ca nu vei intelege, dar
din partea mea nu vei avea solidaritate,
ci doar dispret.
Sursa: Gandul
Autor: Florin Negrutiu