Fabula unui barbat inteligent... care nu-si pierde familia ca sa salveze doi lei

Din lunga delegatie se-ntoarce un barbat...
Care nu stiu cum facu, de n-a telefonat
Nevestei, cum de obicei facea...
Poate n-a vrut sa cheltuiasca
Inca vreo alti doi lei...

Asa ca s-a infiintat acasa, total neasteptat,
Cand ea dormea pe bune, de altu-mbratisata-n pat.

Iar omul nostru, fara tambalau,
Si-a insfacat valiza... s-a dus pe drumul sau...
S-a asezat pe-o banca, chiar colea, langa bloc.

A tras dintr-o tigara... a tras din ea cu foc...
Si cotrobaind nadragii, dadu de telefon.
Suna instant acasa: "Draga, te sun de pe peron...
Ajung cam intr-o ora, te pup, al tau, Ion!

Si ce crezi c-a gasit, cand s-a intors acasa?
In cada, apa calda, spumos ademenea,
Prosoapele de baie, halatul flausat...
Mancarea aburinda ademenea cu pofta,
Iar vinu-n frapiera parea c-a transpirat...

S-a scarpinat la ceafa, barbatul, si a zis:
"Heeei, mai mai sa-mi pierd familia, ca sa salvez vreo alti doi lei..."