Am avut profesor de „Indrumari
misionare” un preot sever,
exigent, corect, cu o personalitate
foarte puternica. La aceasta materie,
viitorii preoti erau invatati si
pregatiti in combaterea invataturilor
sectare. Era o materie grea, deoarece
trebuia sa tinem minte zeci si sute de
citate din Biblie, autor, capitol,
verset.
Preotul profesor, de
care aminteam mai sus, ne
„batea” mereu capul:
„puneti mana si invatati, ca
sectantii stiu Biblia mai bine decat
voi...”. Lucrari de control,
extemporale, teze... era o materie la
care profesorul te putea lasa corigent
usor daca ar fi dorit.
Poate
datorita acestei educatii primita in
scolile teologice, multi preoti au
convingerea - nefondata - ca sectantii
cunosc Biblia.
Nu este
adevarat. Sectantii nu cunosc Biblia.
Eram prin anul 1994 sau
1995 si in satul meu, ca probabil si in
alte sate, nu toti locuitorii sunt de
credinta ortodoxa. Intr-o zi, imi
amintesc de cuvintele profesorului meu
si plin de entuziasm imi imbrac
reverenda, iau din biblioteca doua
carti: Invatatura de credinta ortodoxa
de parintele Cleopa si Biblia, le pun
intr-o punga „de un leu” si
plec... intr-o vizita pastorala. Merg la
o femeie de vreo 65 de ani, despre care
stiam ca este de alta credinta, cu
gandul de a discuta despre diferentele
religioase. Bat la poarta, si dupa ce
sunt latrat de caini vreo cateva minute,
viitoarea mea interlocutoare iese din
casa si vine la mine:
- Buna ziua,
mamaie!
- Buna ziua!... mi se
raspunde sec.
Ii explic femeii
cu ce scop am venit, intram in camera
„de la drum” si ii propun sa
discutam despre un subiect anume, despre
botez, sau icoana, sau sfinti... sa nu
„batem campii” prin toata
Biblia. Marturisesc ca aveam chiar
emotii (te pomenesti ca ma incuie cu
vreo intrebare - am gandit).
Am
hotarat de comun acord sa vorbim despre
icoana. Si a inceput... ca e chip
cioplit... ca porunca a doua a lui
Moise... ca e pacat... ca ne bate
Dumnezeu... In timp ce vorbea imi arata
cu mana si cu barbia o carte invelita
intr-un ziar, pusa pe tocul de la
fereastra. Incep eu... daca icoana e
tiparita si nu e cioplita... si Moise a
cioplit ingeri pe care i-a pus pe cortul
marturiei... icoana nu-L inlocuieste pe
Dumnezeu, ci ne apropie de El. Dau sa
scot Biblia din punga mea „de un
leu”, dar mamaia imi spune:
-
Nu, parinte, nu din Biblia dumitale, ca
aia e scrisa de popii aia mari de la
Bucuresti; uite, citeste din Biblia mea!
Si ia cartea invelita in ziar,
de pe fereastra si o pune pe masa. O
iau, o deschid si raman nauc!!!
Citesc... Romania pe drumul construirii
societatii socialiste multilateral
dezvoltate, de Nicolae Ceausescu, vol.
XIV. Nu-mi venea sa cred! Parca aveau
copertile rosii cartile astea - am
gandit - erau pline librariile de ele
pana in ‘89. Incep sa o cercetez
intr-o sincopa de liniste. Desfac
ziarul, si copertele erau lipite cu ceva
maro, lat. Nu se vedeau copertele rosii.
- Mamaie, de unde ai
„biblia” asta?
- Mi-a
adus-o fi-miu de la Bucuresti. Pai cat
l-am mai batut la cap!
- Dumneata
stii sa citesti? Si-mi raspunde... ca am
fost saraci, ca parintii mei... ca nu
era scoala... bla, bla, bla!
Am
inchis cartea, m-am ridicat de pe scaun
si i-am spus in timp ce ieseam din casa:
- Mamaie, intr-adevar, cartile
noastre nu se potrivesc.
Zambea
satisfacuta si ma privea de parca mi-ar
fi spus: vezi ca nici eu nu sunt
fraiera?
- Parinte, imi spune, eu nu
citesc din ea, dar stiu ca este bine sa
ai o carte sfanta in casa!
In
drum spre casa, mi-am amintit de
profesorul meu care ne batea la cap cu
„Indrumari misionare”, cate
ne-a invatat... si cate fise ne punea sa
facem, pe teme, dar nu s-a gandit la o
situatie: cum sa discutam din Biblie cu
un sectant nestiutor de carte?
Preot Nicolae Trusca
Parohia
Negoiesti, noiembrie 2004