Echilibru

Dragostea si ura stateau in talerele unei balante. Se jucau si radeau cu gura pana la urechi. Nimic si nimeni nu le putea opri.

Fluturele gingas vine si priveste.
- Vreau sa ma dau si eu cu voi.
- Nu se poate. Strici echilibrul.
- Pai unde este echilibrul? Ce este echilibrul?
- Echilibrul este atunci cand partea dreapta este egala cu partea stanga.
- Bine, si de cand dragostea are aceesi greutate cu ura?

Tacere. Dragostea si ura se opresc din leganat.
- Daca ar fi sa te alaturi, de partea cui ai fi?
- Nu stiu. Exista momente cand iubesc pe toata lumea. Dar nu pot fi mincinos, sa nu recunosc ca am momente, chiar daca sunt de scurta durata, in care sa nu urasc pe cineva care mi-a vorbit urat, care mi-a ucis rude sau care a vrut sa ma prinda in plasa.
- Da... asa este. Intotdeuna va exista si bine si rau, frumos si urat, dragoste si ura... dar mereu balanta le echilibreaza.

Atunci - caci nimic nu este intamplator- mai veni un fluture. Unul s-a asezat langa dragoste, celalalt langa ura si s-au jucat frumos pana cand seara le-a adus stele, si vant si luna... si privindu-le, s-au dezechilibrat.

Eu povestitorul, sunt in echilibru interior-exterior. Cand merg cu autobuzul si este aglomerat merg in varful degetelor, ca si cum as purta cele mai inalte tocuri din lume, si imi pastrez echilibrul. Am momente in care sunt fericita, dar si momente de tristete, uneori neintemeiate. Dar incerc sa pastrez echilibrul in toate.

Voi cum stati cu echilbrul?