Pe cine credeti ca vad in biserica
intr-o duminica dimineata? Pe Oha! Nu
stiti cine este Oha? Este unul din
amaratii satului care locuieste intr-o
coliba invelita cu stuf, abia daca are
30 de ani, are patru copii si o nevasta
urataaa – urata! Este poreclit Oha
pentru ca incearca – spune el
– sa cante opera ori de cate ori
se-mbata, si odata, un tovaras de pahar
i-a spus: ba, parca ai fi Oha... Oha...
Oha... dar, de beat ce era, n-a reusit
sa mai continue cuvantul pana la
Ohanesian si de atunci... Oha i-a ramas
porecla.
Dupa ce terminam
Sfanta Liturghie, cand vine la miruit
imi sopteste:
- Parintele, da-mi
douazeci de mii sa-mi iau paine. Fara sa
stau mult pe ganduri le propun lui nea
Stoian si nea Andrei – doi
consilieri ai bisericii:
- Strangeti
toti banii care sunt pe la icoane prin
biserica, faceti un proces-verbal,
semnati-l si dati-i lui Oha. Au strans
banii, i-au numarat – doua sute
optzeci de mii -, ii dau lui Oha,
saru’ mana parinte. Si-a plecat.
A doua zi dimineata –
luni – merg la magazin sa cumpar
paine. Pe cine credeti ca vad la o masa
cu un pahar de tarie in fata? Pe Oha!
- Bine mai Oha, este frumos din
partea ta sa te vad band luni dimineata
in carciuma? Stiu ca nu te-am pricopsit
ieri, dar ai luat ulei, zahar, paine,
asa cum te-ai vaitat ieri?
- Taica
parinte... beau de suparare.
- De ce
esti suparat?
- Am nevasta urata, si
apoi mai faci mata un proces-verbal si
imi dai si de ulei „c-are balta
peste”.
Am iesit din
magazin furios si trist; n-am mai spus
nimic. Dar cum ies dau cu ochii de o
masina parcata in fata. Dar ce masina!!!
Audi A6, neagra, iar langa ea o doamna
prezentabila, imbracata elegant, panp in
40 de ani care se apropie de mine:
-
Parinte, imi permiteti un dialog?
-
Cu multa placere doamna!
- Am auzit,
fara voia mea, discutia din magazin pe
care ati avut-o cu... Oha asta... si
bine v-a facut!
- Rasuciti cutitul
in rana?
- Deloc parinte; eu am un
doctorat in Finante-Banci si din
curiozitate am citit „Sfintii
Parinti”; dumneavoastra ati citit
„Sfintii Parinti”?
-
Doamna eu nu sunt doctor in Teologie,
iar Sfintii Parinti au scris atat de
mult incat as spune ca i-am citit din
„scoarta pana-n prefata”
(vorba fostului meu profesor, parintele
Platica).
- In fine, eu am gasit
scris la Dionisie Areopagitul ca saracia
poate fi o consecinta a pacatului si
cine ajuta un sarac poate sa intervina
in planurile lui Dumnezeu si sa-L
ofenseze. Ce spuneti?
- Eu, ca preot
in anul 2005, asimilez greu acest punct
de vedere. Trebuie sa citesc tot
contextul, dar eu am gasit la parintele
Staniloae scris ca atunci cand un sarac
intinde mainile si-ti cere sa-l ajuti sa
vezi in ele mainile lui Iisus, care au
fost pironite pe cruce pentru pacatele
tale. Dumneavoastra ce spuneti?
-
Sa-l ajuti pe sarac, nu pe puturos!
- Si cum sa fac diferenta?
-
Uite! Oha, luni de dimineata se imbata
pe banii dumneavoastra in carciuma.
Ajutati institutional, prin spitale,
azile, camine, ma rog... Ceva de genul
asta. Apoi se urca in masina, lasa
geamul in jos si-mi ureaza malitios:
- Succes in pastoratie parinte... si
pleaca!
Traversez soseaua
coplesit de discutiile avute si observ
ca la poara ma astepta Vasile, singurul
tigan care a facut liceul (pe care-l
stiu), iar pe deasupra este si
„tare” la matematica. Umbla
prost imbracat, este sarac, tot timpul
fuge pe ulitele satului si vorbeste
– cum spunea intr-un cuplet Vasile
Tomazian – o „limba
pocita” cu multe jargoane. In
fiecare dimineata ii dau lui Vasile
cincisprezece mii de lei sa-si cumpere
trei paini. Dar Nina vanzatoarea mi-a
spus intr-o zi: „Parinte, isi
cumpara o paine si de restu’...
cateva tigari”.
- Vasile, azi
nu-ti mai dau nici un leu pentru ca esti
pacatos si nu vreau sa-L ofensez pe
Dumnezeu! Dar Vasile incepe sa se
tanguie:
- De ce taica parinteee?...
Ce ma fac eu acumaaa?... Si se plangea
de parca intreaga lui existenta ar fi
depins de cei cincisprezece mii de lei.
Dar dintr-o data se invioreaza,
sclipitor, parca amintindu-si ca are
ceva carte, si ma intreaba:
- Cine a
spus, taica parinte, chestia asta?
-
Dionisie Areopagitul!
- Si dumneata
te iei dupa parlamentarii astia? Nu vezi
ca sunt plini de lovele?
- Mai
Vasile, doamna aceea cu care am stat de
vorba...
- Si dumneata te uiti in
gura ei? N-ai vazut ce masina bengoasa
are...
- Are... pentru ca este
doctor in finante!
- Vedeti... stie
sa mangleasca! N-am mai rezistat la
„observatiile” lui Vasile,
am ras copios, am bagat mana in buzunar
si i-am dat cincisprezece mii de lei.
Vasile i-a luat si a fugit spre magazin.
Dupa catea zile, Nina,
vanzatoarea, mi-a spus:
- Taica
parinte, din ziua aia Vasile isi cumpara
numai tigari, nu-si mai ia si paine.
Dar continui sa-i dau in
fiecare dimineata cate cincisprezece mii
de lei. Pentru trei paini. Fara
proces-verbal.