Pufoaica

Un bucurestean, odata,
Isi invita in capitala
O ruda-ndepartata,
Un ardelean, cam de la tara.

Nemaisuportand, cum pute
Si cu parul, ca o claie,
Gazda-i zice: - Draga, uite!
Poti de vrei, sa faci o baie!

- Nu, nu, zice ardeleanul,
Mai bine, raman cu zoaica
Sa nu patesc, ca ast anul
Si sa-mi pierd, iara, pufoaica.

Dupa multe rugaminti,
In cele din urma, impins,
Coborand si draci si sfinti
Omul, s-a lasat convins.

Dar nu trec, nici cinci minute
Badea Gheorghe-n coridor
Dezbracat, pe jumatate
Si tipand ingrozitor.

Gazda, sare in picioare
Fuge iute, speriat
Sa vada la om, ce oare
In baie, i s-a-ntamplat?

Gheorghe, vesel, fericit,
Parca ar fi vazut Dragoaica.
- Spune, Gheorghe, ce-ai patit?
- Vere! mi-am gasit pufoaica.

- Si unde a fost ascunsa?
Bat-o, unul Dumnezeu!
- Unde crezi, ca o fost pusa?
N-o sa crezi, chiar sub maieu!