Alergie romaneasca

Stau cateodat’ si ma gandesc,
Facandu-mi cruci, lipsit de grai,
S-ajung eu teafar, s-o mierlesc,
Cu doctori, popi si politai!

Pilule, nu servesc, parol!
N-am treba cu... rinichi, ficat,
Ori cu al meu colesterol,
Mereu obraznic, ridicat.

Dar asta, de anul trecut,
Ca pan-atunci, dintr-un nimic,
De groaza si de necrezut,
Ce crize-aveam... nu va mai zic!

De cate ori lumea-mi era
Mai draga, nene, dintr-o dat’
Pamantul se rostogolea,
Picand, cat sunt de lung eu, lat!

Imaginea imi disparea,
Vorbeam aiurea si confuz,
Si-odat’ cu constiinta mea,
Pierdeam si-al ratiunii uz.

Dadeam din maini, spargeam pereti,
Cu capul, bineinteles,
Bagand si soacra-n sperieti,
"Ce om, fii-sa si-a ales!"

Ii injuram pe toti din jur,
Pe Base, Ponta si-alti misei,
Saream prin curte-n sus de snur,
Murind sa vad antena trei!...

Si-am fost la doctori renumiti,
Ce-analizand, au constatat
C-ai mei parinti n-au fost zmintiti,
La doage cand m-au numarat.

Veni si Smurdul de trei ori,
Si-n loc, macar sa-mi dea un hap,
Ma consolau plini de fiori,
Ca numai popa-mi da de cap.

Si fui la el, sub patrafir,
Ca dup’un ceas de descantat,
tinand si post, mai abitir
Acele crize m-au luat.

Descoperind tot eu, cu har,
C-aveam... nimic paranormal...
O simpla alergie doar,
De la lichide-n special.

Ce m-apuca, si cu dureri,
(De la politie o stiu)
Cand beam mai mult de zece beri,
Sau doua sticle de rachiu!

Valeriu Cercel